hobbitia land

Suprimarea marilor cotidiene româneşti interbelice

2010-09-23T12:11:00.000-07:00

Suprimarea marilor cotidiene româneşti interbelice

Se cauta colaboratori pentru o revista pentru femei

2010-09-19T13:37:00.000-07:00

Se cauta colaboratori pentru o revista pentru femei

m-am mutat

2010-02-14T07:19:00.000-08:00

m-am mutat aici, adica pe hobbitu.ro

Iubirea e pe 24 februarie - un nou proiect Dale Coolturale

2010-02-13T01:53:00.000-08:00

Eu, unul, nu sunt cine stie ce patriot, in sensul ca imi iubesc tara mai putin decat familia si prietenii mei buni. Desi sunt deschis la tot ceea ce e nou, in anumite privinte sunt mai conservator. Adica, sunt conservator in privinta obiceelor, traditiilor si mi se pare de prost gust celebrarea, excesiva si denaturata de la sensul real, a unor "importuri", care devin kitsch. De exemplu, Valentine's Day. Aceasta are un sens nobil - preamarirea iubirii, dar a devenit un kitsch cu scop material. Dragobetele, echivalentul mioritic al Valentine's Day, incepe sa fie dat uitarii. Si la fel si obiceiurile de Dragobete, superbe, care se aveau loc pentru celebrarea amorului. Ca o tentativa de a elogia dragostea pura in stilul pur romanesc, in calitate de fondator al proiectului Dale Coolturale, am luat decizia de a initia un proiect intitulat "iubirea e pe 24 februarie". Proiectul consta in publicarea, pe blogul Dale Coolturale, a mai multor poezii/proze scurte care sa aibe ca tema iubirea si/sau dragobetele (prin care sa aratm traditii, etc). Doua din creatiile publicate pana pe 24 februarie vor fi premiate cu o carte (la alegere din mai multe). Creatiile dvs. se vor publica pana anul viitor si am obtinut o promisiune din partea unei edituri ca in 2011, pe 24 februarie, va avea loc o lansare de carte- "Iubirea e pe 24 februarie". Cartea va contine intre 60-70 de creatii (proza si poezie), care vor fi selectionate de catre un juriu. Atentie unui autor ii va fi aleasa o singura creatie, chiar daca pe blog vor aparea mai multe. Asa ca daca vreti sa va alaturati proiectului scrieti-mi pe adresa mail bogdanb.pingu@gmail.com . Atentie!Textele trebuie sa fie scrise cu diacritice si trimise in format word. Creatiile se vor publica pana pe 10 ianuarie 2011. Cei care detin site/blog vor trebui sa afisese pe blogul lor un link si unul din bannerele de promovare a proiectului de mai jos ...
dimensiuni 250x45

dimensiune 125x125

3. Povesti, persoane care predau lectii de viata

2010-02-12T01:37:00.000-08:00

In vreme ce unele persoane se dau mari demagogi si ne sfatuiesc in neroziile lor, alte persoane simple predau adevarate lectii de viata prin fapte, prin ceea ce fac si prin modul cum raspund cumplitelor lovituri "destinice". Persoane care au inteles cu adevarat verbul a face, care incearca sa ignore rautatea si sa ofere bunatatea celor din jur. Persoane simple care pot fi un model de viata.
Diana Cozma. Numele nu va spune nimic. Diana Cozma e mama lui Rares Alexandru, o frumusete de copil, de niciun an, care necesita un tratament in strainatate din cauza unui chist(din cate stiu operatia inca nu s-a realizat, ci urmeaza). In afara, mai exact Germania, pentru ca sistemul sanitar romanesc e praf. Disperati si neavand resursele finaciare, parintii au deschis un blog. Altii, printre care si eu, am scris despre caz. In cele din urma suma necesara a fost stransa. Chiar s-au adunat mai multi bani. Raul, un bebe de aceeasi varsta cu Rares, este unul dintre copiii gravi bolnavi. Parintii lui au obtinut formularul e112 pentru tratament in afara dar nu era de ajuns. Au primit restul banilor de la parintii lui Rares, pentru care oamenii donasera mai mult decat suma necesara. Prima poveste, prima lectie de viata.
Adriana. Multi o cunosc prin intermediul blogului "Ai suflet bun", putini stiu povestea ei de viata. Adriana este o tanara care lasa faptele sa vorbeasca. Are o ruda paralizata pe care o ingrijeste. Desi nu este bogata, ajuta persoanele grav bolnave. Le viziteaza in spital, isi rupe de la gura si le duce lor alimente si alte produse. In timp ce altii arunca cu bani prin cluburi. A doua poveste, a doua lectie de viata.
Cosmina. Azi ne priveste de undeva dintre nori. A luptat asa de frumos impotriva nemernicii de leucemie. Cosmina ne-a aratat cum sa zambim, ne-a invatat cum sa redam speranta. Si ne-a unit pe multi prin suferinta ei. Plecata la Dreapta Tatalui la doar 15 ani, Cosmina ne-a predat o lectie despre cum trebuie sa traiesti viata, chiar si atunci cand esti la un pas de moarte. Iti multumim Cosmina si iarta-ne ca nu am fost in stare sa facem mai mult pentru tine.
***Am evitat sa folosesc cuvinte alese sau sa trag concluzii pentru a va reda voua aceasta optiune. Stiu doar ca aceste persoane merita atentia noastra, macar pentru cateva secunde. A le privi si a lua de la ele ce e mai bun. Si a darui.
PS: Am rugat 10 persoane sa scrie (sau sa dea un copy/paste) despre cazul Ioanei. Din 10 doar patru au raspuns pozitiv. Restul de 6 nu au dat macar un raspuns, dar aveau banner cu noua senzatie de pe net in materie de campanii umanitare. Am demonstrat, involuntar, cum posteaza unii bannere doar pentru ca ei considera ca e cool si va impresiona cititorii. Un fel de advertising misogin si idiot. Intre cei 6 si cei despre care am scris mai sus (plus altii ca D. santimbreanu, Isabela Iscru, Zinca beiu, fetele de la "Salveaza vieti") e o mare diferenta. Unii o fac din falsitate, altii scriem pentru ca ne pasa.

De ce refuz sa particip la concursuri literare?

2010-02-12T01:17:00.000-08:00

Pentru ca e optiunea mea in primul rand. In al doilea rand, consider ca nu e relevant si nici nu iti va spune cat de bun/a esti ca scriitor/scriitoare un premiu castigat. Asta ti-o arata de obicei cititorii. Inainte sa redau si un al treilea motiv, acum trecem la o mica poveste.

In urma cu 7 ani, am participat la un concurs de poezie, cu o poezie slaba - la nivel calitativ, dar avea avantajul ca nu era despre iubire - la fel ca restul poeziilor. Nu am castigat, am iesit pe locul trei. De ce? Simplu, primul loc era acontat deja de copilul unuia dintre sponsori, care a dat bani tocmai ca sa castige progenitura. Al doilea loc a fost castigat de altcineva care avea ca prieten bun pe cineva in juriu, iar asta a facut lobby pentru el si a fortat urcarea pe podium. La randul meu, in juriu se afla un nene care m-a saltat si pe mine cu doua-trei locuri.

Concluzia: concursul a fost pe jumatate blat si clasamentul real era cel de dupa locul 4. Si uite cum ajungem noi la punctul trei. Asa ceva se intampla la mai toate concursurile literare, daca nu la toate. In juriu va exista cineva care va sustine, cu pasiune si ardoare, pe unul/unii dintre concurenti. Indiferent ca e concurs organizat de USR sau de alte parti, rezultatul va fi acela. Solutia? Poate in juriu sa fie aroganti, egoisti, care sa ii doara in pix de restul ... si atat.
PS: ca tot scriu despre concursuri! Cat de dobitoc/prostanac/incapabil de a gandi e sa spui ca v. ciutacu e critic literar? Si cat de mult te duce capul, ca membru al unui juriu, sa confirmi (nominalizezi) ca ciutacu e critic literar?! Intreb, stiu ca nu primesc raspuns ...

fa bani din blog (2) >>metoda Promote Burner

2010-02-12T00:27:00.000-08:00

"Promote burner" este o retea de publicitate simpla, eficienta si la care merita sa te inscrii din cauza ca plata se face lunar si nu exista praguri de genul "plata de face la minim 5 dolari castigati". Chiar si la 0.01 centi vor plati. Insa pentru a te inscrie la ei trebuie sa ai un cont paypal, pentru ca aceasta este singura metoda de plata pe care o folosesc.

pentru a va inscrie click aici

blogurile luciei, un soi de prostie a la meir

2010-02-11T10:25:00.001-08:00

Intr-o dimineata, cu frunte pline de sudori si cu o pasiune nestavilita pentru violetul aliodorean, doamna L. se trezi ingandurata si vazu cifrele asupra unei carti vandute. Slab domne, cum nu stie lumea ca je mai scris-am o carticica?! No way. Si asa, intr-un clipa de profunzime perpetua, un neuron mai maricel se trezi si el din somn si isi spuse: hai sa face eu la mine pe bloc, ptiu, pe blog un concurs ca sa atrag tot mai multi sa vada macar coperta cartii si ce mare autoare e femeie din moa. Asa ca trage o enjuratura de muma-masii si de plua, deschide compucterilu si se apuca sa screa. Si dai si lumea se stranse ca la circ si dai cu voturi, si dincolo mai cu scuipat si doamna isi scuipa in san (tate?) de bucurie ca avu succes. Si uite asa cretini, incapabele ce este de ei cretini, il fucu (nu fucku!) pe ciutaciume si restul satrei ciutacociene scriitori, analist ... aaa ... critici literari, pe altii ii fu ghine in pele. Si uite asa uimiti de ... rezultate o gasca si a doua satra, si cu moa 25, vota si ei ca doar fu gratis. doar ca stufele je ne pas plue (ce inseamna habar nu am) ... nu le convine si nici macar singurului obez din satra ... asa-zisilor scriitori, mari scriitori, chiar foarte mari scriitori ... maybe, is one exception (cum spunea mr. goe) de prin Pitesti se arata. Din pacate, cifrele la final tot nu aparu.
PS: maine, revin cu un articol mai complet, si cu ceea ce s-a dorit a fi un jalnic pamflet despre oameni cretini si stupizi, care se pretind a fi mari scriitori.

Amour de Jour. Povestea unui zambet gri (ep.3)

2010-02-11T03:51:00.000-08:00

Un anotimp de saruturi (partea a doua)

continuare de aici

Sambata, 5 iulie '96. Doua saptamani trecute de cand viata mea se transfomase intr-un cosmar greu de imaginat, un cosmar ce ma chinuia psihic. Dorul de parinti si faptul ca ei ma sunau din 3 in 3 zile ma transforma intr-un rebut. Disparuse de pe fata mea ranjetul prostesc, de copil de 14 ani. In schimb, sor-mea, mai mica cu 3 ani, parea fericita. Cel putin mai fericita decat atunci cand se juca in fata blocului. Adusese cu ea tot arsenalul de jucarii iar fetele taranilor erau in al noilea cer. acum aveau si ele papusi cu care sa se joace, chiar daca nu era ale lor. Si asa era inconjurata mereu de cate cineva. Eu? Nu aveam parteneri de joaca. Nu cunosteam pe nimeni. Preferam sa stau toata ziua pe prispa casei, traind o iluzie infecta ca mama cu tata sunt in dreapta mea. Manat de dor, ma trezeam de multe ori in fata garii asteptand trenurile sa soseasca. cred ca ala era singurul drum din sat pe care il stiam, atunci. Plecam de fiecarer data dezamagit. Ei nu mai veneau ...
Scenariu asta se repeta zilnic, pana intr-o zi cand ...

- va urma-

citeste si ep.2, ep.1 si un proiect inedit

fa bani din blog (1)

2010-02-11T03:18:00.000-08:00

Multi incepem sa bloguim din placere, dar la un moment dat ne gandim cum castiga altii bani. Si te intrebi, eu de ce nu as putea?. Ba poti, chiar daca nu prin reclama directa, prin plata pentru afisarea unui banner. in schimb, sunt atatea metode de a castiga bani prin sistemele de afiliere ... incat la un trafic bun poti castiga destul de bine. Nu suficient ca sa traiesti din blogging (aici eu propun un serviciu, totusi, si blogul sa ramana un hobby), dar si asa nu strica ceva in plus. De-a lungul si de-a latul, o sa incep un SERIAL in care voi scrie cum poti castiga bani ...
Azi voi vorbi despre sistemul de afiliere al celor de la provident. Acestia efectueaza plata prin metoda paypal si tocmai de acceea e bine sa aveti un asemenea cont. Fiindca precum provident mai sunt si altii. Dar cum functioneaza sistemul de afiliere al celor de la provident? Simplu, completezi un formular si in scurt timp vei fi acceptat. Afisezi bannerele lor pe situl tau si apoi la fiecare imprumut pe care il face cineva dand click pe bannerul/linkul de pe situl tau primesti 21 de lei(cel care face imprumut completeaza un formular) . Eu l-am incercat o luna, cu ceva timp in urma si a mers. intr-o luna am scos un milion (sper ca nu citeste fiscul!). Pentru a completa respectivul formular click aici . Va urma

leapsa scurta

2010-02-11T03:01:00.000-08:00

*cel mai de pret lucru: familia
* cand sunt suparat/a: scriu, ascult eminem sau bitza
* Mi-am petrecut cea mai frumoasa vacanta: Santorini si Roma
*cand vreau sa ma relaxez: merg in natura
*alt loc unde as trai: california sau montreal
*cel mai fericit/a am fost/sunt: cand imi revad familia
*Nu spun nu propunerii: de a merge in drumetii
*ma feresc: de persoane perfide
* am emotii cand: ma indragostesc
*Regret ca nu am facut: muzica
*Nu as renunta nicioadata la: familie
*cel/cea mai bun/a prieten: cumnatu
* ma enervez: cand vad ipocrizii
* o zi perfecta: cea in care au loc mici miracole, micile bucurii ale vietii
Si leapsa merge ma departe la Oana, Geanina codita, Nea Costache, Valive, Ana maria deleanu, baiatul ciudat, kamelia, anizaima si raluca nicula, plus geocer si Gabriela Elena

Nu rata! In curand sfaturi si cum se face bani din blog

2010-02-10T01:59:00.000-08:00

In curand, pe acest blog o sa publice metode de a face bani din blog, de a iti optimiza blogul, de a schimba anumite aspecte ale temei (hack-uri), precum si alte lucruri utile pentru bloggeri. campania vine in ajutorare si voi avea ca partener pe canadianul Noni, un blogger cunoscut in tara sa, care castiga mii de dolari canadieni din blogul sau. Noni este un zoso in varianta canadiana, ci este, in viata sa, un cunoscut consultant media & social. deci, nu schimbati programul ...

apel umanitar

2010-02-09T06:57:00.000-08:00

Ioana e nascuta in aceeasi luna cu mine, doar ca e cu 5 ani si 6 zile mai tarziu. pe 22 februarie implineste 18 ani. O zi pe care o va celebra cu semne ale grijii pe fata.

Povestea ei se aseamana in multe privinte cu a noastra, doar ca soarta a fost cruda cu ea. Pe 15 ianuarie a.c. a fost diagnosticata "cu o formatiune mai mare de 4 cm, care s-a dezvoltat rapid in nasofaringe". Tumoarea a fost extirpata la Spitalul Militar Central din Bucuresti, la scurta vreme de la diagnosticare. Din pacate, exista riscul ca boala sa revina. Pentru asta trebuie urmat un tratament pentru prevenirea aparitiei. In tara, resursele sunt limitate. In afara, nu! Dar daca nu strange 80000 Euro nu va putea ajunge acolo. Mama e cadru didactic, tatal pensionar, pe caz de boala, sufera de diabet si hipertensiune arteriala.
Pentru zambi din nou, Ioana Spahiu are nevoie de noi. Ajut-o! Sustine! Doneaza!
mai multe aici
Conturi (ambele conturi sunt deschise pe numele mamei, Laura Spahiu): CR Firenze Grant: Cont RON : RO18DARO001800060328RO01
Cont EUR : RO72DARO001800060328EU01
Codul Swift: DAROROBU
sau la BCR in contul:
RO47RNCB0318083497360001

Romania Ta - o noua televiziune

2010-02-09T02:36:00.000-08:00

Se pare ca in curand numarul televiziunilor se va mari. Romania Ta, asa se va numi noul post TV. La bursa zvonurilor se spune ca o perioada televiziunea va emite doar on-line, pentru ca mai tarziu sa cumpere o licenta pentru a emite si pe "sticla". Totodata, se pare, printre actionari se vor numara si membrii familiei Prigoana.

cand obtuzitatea si cretinismul sunt de fapt retardisme

2010-02-09T01:09:00.000-08:00

Celebrul "easy muia" nu e asa cum credeam dupa comentariile lui. Adica nu e doar cretin si obtuz. De fapt, nici macar una din cele doua. E doar retard si probabil ca s-a nascut cu acest handicap sever. Si spun si de ce: jegul retardat si imbalsamat cu sperma pe la gura s-a apucat sa scrie despre mine ceea ce a visat el noaptea si cum ma va prinde si ma va rupe. Sictir, ciocu mic ca esti un gay fara bile. In netrebnicia sa, gayul de easy moula ce credeti ca a facut: a jignit intreaga blogosfera care a sarit in ajutorul lui Daniel Raduta cu denumirea de cretini, in speta pe cei care au scos la licitatie "un ceva". Oameni ca Tiberiu Lovin (reporter virtual), Chinezu, etc.
Si acum un mesaj catre galateanul easy muia (alde liderul prostiei): daca tu ai fi avut leucemie si altii cauta diverse cai spre a te ajuta, nu e asa ca sunt cretini. Sunt lucruri simbolice, dar cum mata era ocupata cu prostitutia ca sa iti aduca bani sa creasca un retard nu aveai cum sa iti dai seama (si cum se face ca mata a fost acuzata de prostitutie de anchetatori?!). Daca doriti a injura retardatul, sunati la 0745907759 .
PS: tipul se duce pe blog la zoso si spune ca vezi ca te injura unul :), asta nu mai stie cum sa il asculte si pe el careva .

Bomba chimică de la Sulina

2010-02-08T23:38:00.000-08:00

O tranzacţie secretă, butoaie cu deşeuri radioactive. La Sulina. Totul cu acceptul conducerii fostei Securităţi, acum două decenii. Şi un mister: unde au dispărut deşeurile?

Tranzacţie secretă

În urmă cu 22 de ani, într-o zi de primăvară, în portul Sulina au fost descărcate sute de butoaie cu deşeuri toxice după ce Ministerul Comerţului Exterior şi şefii Securităţii au încheiat o tranzacţie secretă intermediată de o firmă italiană. Potrivit zvonisticei, deşeurile ar fi trebuit să fie aruncate în Marea Neagră. De astfel, nici nu există vreun document care să ateste cantitatea exactă a încărcăturii. Unii dintre foştii angajaţi ai portului spun că singurul care ştia despre încărcătura şi sosirea vasului “Prahova” a fost fostul director Micu Mihai şi tot el ar fi aranjat trecerea fără control a navei. Abia a doua zi butoaiele au fost descărcate de docheri, unii dintre ei leşinând din care cauza mirosului puternic, chiar dacă butoaiele au fost spălate cu apă din Dunăre.

Pedepse pentru informaţii transpirate

Deşi totul a fost realizat în secret, informaţii referitoare la cele 18.000 tdw au “răsuflat” şi au ajuns la urechea liderilor URSS, care le-au “îndreptat” înspre redacţia ziarului francez “Liberation”, care a publicat detalii despre încărcătura chimică de la Sulina în 1987. Acest lucru nu i-a convenit lui Ceauşescu care a dat ordin ca vinovaţii să plătească. La doar câteva ore, directorul Micu, contabilul-şef Dumitru Găvănescu, alături de încă 6 angajaţi ai portului, au fost arestaţi şi condamnaţi la 18 ani de închisoare. Cu toate astea, doi ani mai târzii aceştia au fost eliberaţi, fiind consideraţi victime ale regimului. Însă, scurgerea informaţiilor a ajuns şi în oraş. Iar oamenii locului au început să fure butoaie cu deşeuri toxice din depozit, unii dintre ei folosind substanţa radioacti-vă la vopsirea gardurilor, în ciuda avertismentelor venite din partea primarului. Urme de deşeuri se mai află şi azi pe gardurile oamenilor. În plus, există voci care spun că o parte din cei care au participat la furturi s-au ales cu boli grave sau au murit din cauze necunoscute.

Unde sunt deşeurile?

După episodul arestărilor, comuniştii au încercat, fără succes, să scape de bomba chimică. În cele din urmă, transportul nefiind luat în evidenţe, nava “Prahova” a trecut drept nava abandonată şi a trecut în proprietatea primăriei Sulina, cu tot cu încărcătură. O expertiză realizată la cererea autorităţilor locale în 1990 a arătat că numai încărcătura valora 3 milioane de dolari. Însă, într-o noapte deşeurile radioactive au dispărut misterios. Unii localnici spun că un remorcher turc – “Ocean Asli” – a tractat nava în larg unde a fost scufundată în noaptea de 24 februarie 1991. O altă variantă spune că butoaiele au fost aruncate în mare, iar cargoul “Prahova” a ajuns în portul turcesc Aliagra, unde a devenit fier vechi. Însă, răspunsurile exacte întârzie să apară. Probabil, nici nu mai interesează pe autorităţi.

Amour de Jour. Povestea unui zambet gri (ep.2)

2010-02-08T07:38:00.000-08:00

Un anotimp de saruturi (prima parte)

Cand usa s-a dechis, am vazut ochii tatii, pentru prima data, in lacrimi. Mi s-a parut ciudat si priveam pierdut. Tata, observandu-mi privirea suie, m-a luat in bratele puternice si m-a pupat pe frunte. Ma privea in ochi ca si cum as fi fost pe moarte. "Fiule, in viata o sa cazi de multe ori. Cazatura asta trebuie sa fie neaparat caramida de temelie a unei victorii. Doar asa iti poti sadi pe drum trandafiri. Doar tu poti face asta si nimeni altcineva". Vorbele si emotiile din glasul tatii, ploaia de stele din ochii sai se metamorfozase in alte lacrimi. Ale mele. Plangeam si eu, instinctiv, si nu stiam unde ma aflu. Eram pierdut, privirea nu imi mai descifra imaginile ce se derulau in jurul meu. Eram fizic, spiritul meu se afla departe de mine. In realitate, tata devenise somer. Dar alesese sa imi spuna asta in stil aristotelnic, pentru a nu imi rapi o parte din frumusetile copilariei si pentru ca sa nu imi puna in spate o greutate ce trebuie sa stea in alt spate. Dar de asta aveam sa-mi dau seama peste cativa ani. Atunci, la 14 ani, ma intrebam ce a vrut sa zica tata, nici nu-mi trecea prin cap ca el ma protejeaza in acel mod. Azi inteleg durerea ce il macina. Muncise vreme de 7 ani la un patron, caruia ii placea sa fie pupat in cur. Tata, care se angajase acolo dupa revolutie, era un om dintr-o bucata. Ajunse director executiv prin munca sa, nu prin spalaturi. iar asta l-a costat. Altii erau dispusi la lins.
Dupa doua saptamani, mama veni la mine in camera. Ma privea iar ochii ii avea in lacrimi. Ma mintise ca a taiat ceapa. imi spusese ca anul asta nu vom mai merge la mare, chiar daca mi-a promis. Avusesem doar medii de 10 la scoala, iar ei ma ambitionau cu marea. Dar nu asta era problema, vedeam marea in fiecare an. O vara fara mare putea fi inlocuita cu un strand jegos din capitala in care locuiam. Era pentru prima data cand parintii promiteau ceva si nu se tineau de cuvant. Nu am zis nu si am fost de acord cu acest fapt. Insa, eu eram tot mai debusolut, eram tot mai mult confuz ... Ai mereu nu erau cei care sa ma alinte excesiv, portia de alint o primeam de la un unchi, dar imi faceau aproape toate placerile. Vroiam azi rummy, maine il aveam; cand altii nu stiau cum arata o tastura, eu aveam si net, nu doar calculator.
Dupa cateva zile am fost anuntat ca nici de strand nu o sa am parte. Destinatia era la una dintre bunicute, care locuia intr-un sat limitrof Sibiului. Am perceput chestia ca o pedeapsa. Mergeam de mai multe ori pe an, dar cu parintii si stateam o saptamana. Acum plecam cu un unchi, cu trenu, si nu stiam cat o sa stam ... pentru mine era un chin ...

- va urma -

Citeste din "Amour de Jour. Povestea unui zambet gri" si Prolog ... Un proiect inedit

Despre aurolaci cu doi tati, doar de bine ... (1)

2010-02-08T06:15:00.000-08:00

Incepe sa devina amuzant. Incep sa ma distrez pe seama disperarii unora, cand ma gandesc sub ce teroare traiesc unii de cand am anuntat campania asta. In urma cu ceva timp, Cristian Lisandru spunea, intr-un comentariu de pe vechiul blog, ca o sa fiu injurat de multi daca duc campania la bun sfarsit. Eu specificasem asta in titlu. Ceea ce nu citise CL era un articol din urma, in care anticipam reactiile unor denaturati, imberbi cu 2 tati. A fost asa ca sa zic un experiment, care mi-a dovedit ca instinctul nu ma inseala. Si acum o sa punctez si de ce:
1. Easy Muya sau Bogdan din Galati. Acesta, afland, a inceput sa comenteze prin injuraturi ... de fiecare am modificat comentariu. Apoi a inceput sa scrie despre mine. Ca sa vedeti obtuzitatea gandirii sale (daca o are), acesta spune ca am scris deja despre el si alti 9 care sunt in top 10 in zelist. Pentru cei care nu stiu, revedeti articolul ... si apoi zelistul. Ideea: cretinul a aratat cat demult il duce capul la injuraturi ... pentru el singurele injuraturi sunt cele de mama. Dar uite sa spuna oamenilor cum pe mama sa o stiu vecinii lui de curva, care si-a inselat barbatul cu o groaza de insi. De astfel, el inca nu stie e e aia iubita dar ii plac produsele „spicy”. Drogatul e drogat.
2. Al doilea e Florin Stiulete, tot din Galati (i-am luat la intamplare, dar primeam de la ambii mesaje cu amenintari, injuraturi de mama si in care se laudau ca ei sunt cei mai smekeri, tocmai de asta posed atatea informatii). Paparazzi din Galati nu mi-au mai oferit chiar asa de multe informatii, in schimb Iasi-ul, prompt ca de obicei, a decretat: Sotia cand era pe acasa era o abonata pe la baietii de cartier, abonata in sensul de gurista. Nu credem ca s-a vindecat”. Ai auzit, Florine, in timp ce tu il cauti, alaturi de gay-ul popescian, pe zoso sa il futi, s-ar putea ca bebe ala sa aibe si el ca tine doi sau trei tati. Si apoi nu inteleg care e legatura intre mine si zoso.
Bun revenim. Concluzia experimentului: obtuzitatea in gandire o au tot mai multi bloggeri. Acestia nu isi dau seama ca intodeauna vor exista pro si contra, pareri diferite si atatea timp cat parerile alea sunt argumentate si nu esti in stare sa ii aduci contra-argumente, dar o tii pe a ta esti hubrisian si narcisist. Atata timp cat tu prezinti stiri care au fost acum doua zile, nu poti spune ca esti tare Florine asa cum faci tu.

Florin iti mai aduci aminte cand veneai pe sit si ne rugai sa acceptam schimbul de link, cand ne rugai sa venim pe blogul tau? Asta e modul tau de razbunare, deci.

Domna Lili (dnu. Nastase, nu Lili bou de la Mizil, altcineva bre!), cum spuneai ca sunt astia? Ghertoi!

aceasta rubrica v-a fost oferita de :

- va urma -

In curand, 3 ziare noi

2010-02-08T04:19:00.000-08:00

Dupa ce ziare vechi s-au inchis si altele s-au restructurat, sub auspiciul crizei economice, vestile bune incep sa apara pentru jurnalistii ramasi fara loc de munca. Unele - sub forma de barfa. In concret, pe 13 februarie se va lansa ziarul "deschis", dar directorii vor jurnalisti tineri, in formare. In schimb, la Bursa zvonurilor este data ca sigur deschiderea unui nou ziar, format din jurnalistii de la Ziua. Un alt zvon spune ca pe piata va aparea "Manifest", ziar la care vor lucra jurnalisti de la defunctele Ziua si Gardianul.

“Paradisul” născut dintr-un dezastru natural

2010-02-05T23:14:00.000-08:00

Insula Santorini. Un mozaic de plaje, stânci şi istorie, situat în sudul arhipelagului Cicladelor, născut prin dispariţia unei civilizaţii, în urma celui mai mare dezastru natural din istoria omenirii, care a avut loc în urmă cu 3.600 de ani şi a dus la dispariţia poporului minoic. Mai exact, odată cu erupţia unui vulcan. O altă legendă, pentru care nu există însă dovezi arheologice, spune că insula este parte a dispărutei Atlantide.

“Cea mai frumoasă”

În antichitate insula s-a numit Strongyli (rotund), iar mai târziu i s-a spus Calliste (“Cea mai frumoasă), pentru ca apoi să i se spună Santorini de la celebra mănăstire Sfânta Irina din insulă. Capitala se află la Fira, situată pe creste la circa 300 metri înălţime. Principala sursă de venit a oamenilor din insulă o reprezintă turismul. Aici tradiţia s-a conservat şi tocmai de asta e bine să guşti din vinul Assyrtiko, un vin care se face după o reţetă veche de sute de ani şi este unic prin prisma proprietăţilor solului. Insula oferă plaje ferite de ochii lumii, care oferă un spectacol vizual. Printre acestea nu trebuie ratate Perissa, aflată la 15 km de Fira, Kamari – la 10 km de Fira, Paradise, Cape Colombo, Vourvoulou şi cea mai spectaculoasă: Plaja Roşie, unică prin prisma faptul că nisipul este bicolor – roşu şi negru. De astfel, poţi face o excursie de la Fira până la Creta cu feribotul, care durează circa trei ore şi costă 50 de euro, însă care îţi arată un peisaj marin deosebit.

Scandal in reteaua literara sau cum din deget futi o mana!

2010-02-05T04:38:00.000-08:00

Gelu Vlasin, poet si prozator roman stabilit in Spania, a creat Reteaua Literara acum multi ani. In afara de asta, a promovat si a lansat pe piata literara mai multi autori. Printre care Bogdan (SGB), Claudiu Komartin, Andrei Ruse si multi altii. In curand, va scoate o antologie de poezii cu tineri debutanti. Claudiu Komartin a publicat cu ajutorul lui Gelu Vlasin. A fost un soi de discipol, asa cum a fost pentru mine tono (mult mai talentat decat mine, by the way) care s-a lasat de scris cand a pierdut , in 2006, premiu pentru debut in fata trompetei de Anda Rotaru (click 1 | 2 |3 , e una dintre ele ..., nu am scris numele real, iar textele au fost scrise in ton cu prestatia lor) , care a castigat ca e pizdoasa si cu pile.

Acum dupa ce am facut prezentarile, sa trecem la fapte. La initiativa lui A. Ruse s-a lansat proiectul "iubirea e pe 14 februarie". Proiectul consta intr-o antologie de poezii, printre autorii publicati fiind GV, SGB, AR. Si pentru ca orice proiect are nevoie de o promovare, baietii s-au gandit sa o faca intr-un mod original (vezi aici, spre exemplu). Komartin (nimicit de furia pentru ca n-a fost inclus?) a facut afirmatii tendentioase la adresa lui Vlasin, afirmatii care s-au lasat cu o excludere din reteaua literara. Si, mai pe scurt, a papat mana cuiva care l-a facut mare.
PS: CV lui Vlasin aici
sursa foto aici

cand vezi dublu

2010-02-04T23:40:00.001-08:00

Mare si superstarul, elogiat pe tot globul, al exceptionalei trupe, care scoate hituri dupa hituri spune ca Inna si edward Maya sunt gunoaie. Deh, cand talentele da pe dinafara, ce sa faci si tu?! te crezi un fel de Messi al muzicii.
Traducere: Dan, solist la o trupa mediocru, alde OCS, se umfla in pene si se crede mai bun si ca Michael Jackson, si ca Enrique Iglesias. Mai multe aici

Amour de Jour. Povestea unui zambet (Prima parte)

2010-02-04T10:23:00.000-08:00

Prolog

Cand m-am nascut, moasa, asistentele si urzitoarele, precum si celalalte pregnant woman din salon au prezis in cor ca o sa fiu un mare om, bogat si cu o familie frumoasa. Mai tarziu, babele ma descantau sa nu imi fie de deochi in viata. La botez, tatele, babele si mosii, in timp ce isi lasau scarbosenia de saliva pe obrazul meu, decretau ca am un viitor exceptional. Peste cativa ani, la scoala, cadrele didactice ma si vedeau olimpic national, student la Harvad sau Oxford, iar apoi un om de stiinta renumit. Sub auspiciul acestor decrete invatam mult si credeam ca sa ajung acolo. Doar ca eu am luat-o pe alt drum, care nu mai ducea in America sau Anglia.

Cand aveam 14 ani, unul dintre parinti a fost disponibilizat. La inceput, in buzunar imi intrau tot mai putini bani pentru a ii face vanzare patronului chioscului din coltul scolii. Pentru ca mai apoi sa nu mai intre deloc. “Cariera” sexuala mi-o incepusem cand mai aveam putin sa fac 15 ani, cu o pustoaica mai mare decat mine cu 3 ani. Aratam bine si la acea varsta. Pe la 16 ani, schimbasem deja vro 7 iubite si ma angajam part-time la o firma de publicitate. O luna si ceva am impartit pliante, dar pentru ca inca mai eram un viitor posibil student la Harvard am prins repede smenurile si am inceput sa urc ierarhic. In timp ce alti pustani de varsta mea se jucau cu puta prin mana, eu faceam bani. Doar ca odata ce ai prins gustul banilor, nu te mai legi la cap cu scoala, ca sa nu te mai doara cotul. Asa ca am inceput sa chiulesc, sa consum alcool in cantitati mare, viata de noapte si intalniri si treceri prin patul fetelor a cat mai multor fete. Si nu orice tip de fete. Majoritatea cu bani, fiicele cuiva. De politicieni, politisti, colonei, bastani. Nici de munca nu imi mai pasa. Imi alegeam “prada” dintre naïve bogate, inocente. Incepusem la 18 ani sa fac o arta din sex, eram evoluat rau, iar sexul cu naivele virgine mi se parea amuzant. Ele ma iubeau, le faceam eu sa ma iubeasca – am totusi un vocalabular extins si o dictie cuceritoare – si astfel banii lor intrau in buzunarele mele. Si asa Mi-au trecut zeci de femei prin pat. Poate sute. Nu le-am contabilizat vreodata. Pe unele mi le amintesc vag, altele mi-au ramas adanc intiparite in memorie. Ah, si mai sunt unele pe care le-am uitat. Modul de viata de mai sus, alaturi de sintagma profitor sau parvenit, te duce odata cu trecerea timpului in universul tau, propriul. Doar ca cei dragi, prietenii tai, nu vor veni cu tine. Si cand vei ramane solitar si intr-o clipa de luciditate iti vei da seama vafi prea tarziu. Ce era mai frumos s-a dus! Despre asta e vorba aici. Speranta, ignoranta, sex, droguri, alcool, familie si pierderi.
NU sunt si nici nu am fost un gigolo, pentru ca nu am fost platit pentru sex. Ci le-am facut eu pe cele cu care am facut sex de bani, datorita naivitatii lor. Sau poate dragostea e chiar oarba. Iar pe mine banii m-au facut sa vad din nou. Next, this is my story ...

Citeste mai mult

amintiti-va ca un cretin nu poate dormi noaptea daca nu ma injura

2010-02-04T05:37:00.001-08:00

sa ii aminteasca cineva lui "easy muia" ca e anal-fabet si ca hobbitul se scrie cu doi de bb, ci nu cu unul singur, conf. Dex, uaart - nu e sigur in limba romana, poa' in chinese. ca dupa virgula se lasa spatiu, ca prostia si cretinismul sau sunt irecuperabile si ca sunt disponibil sa ma intalnesc cu el daca el vine la intalnire.

EVZ, stiri in reluare

2010-02-04T01:24:00.000-08:00

Acum ~~doua sau~~ trei saptamani scriam, pe blogul de pe wordpress, ca regizorul James Cameron, realizatorul filmului Avatar, a conceput filmul ca o trilogie si in curand este data ca sigur aparitia a continuarii filmului. Stirea a fost preluata de un ziar on-line apoi. Pentru ca dupa doua zile sa revin cu completari. Practic, stirea era deja veche. Nu si pentru "profesionistii" de la EVZ, care au aflat de acest lucru ... pe 3 sau 4 februarie. Parca imi vine sa nu mai cumpar ziare
LATER EDIT: si cei de la JN, click sau cancan, national sau atac la persoana au dat stiri care eu le dadusem pe blog inaintea lor ... si de vina sunt jurnalistii care uita ca cititorii lor ar vrea sa afle stiri noi, nu vechi ... si care baga sa iasa la cantitate, nu la calitate

urmatorul consilier a lui Sebi Vladescu

2010-02-03T22:43:00.000-08:00

Noul consilier a lui Sebastian Vladescu va fi Ernest, realizatorul emisiunii Tradati din dragoste de la postul TV prima tv. Asta pentru ca sa se reduca sansele sa se afle cine e noua amanta a lui Vladescu ...

casa de pe riverton

2010-02-03T03:31:00.000-08:00

În carte*, Kate Morton, autoare, pune în balans binele şi răul, îngerul şi demonul. Acţiunea, bine descrisă şi ticluită, atrage încă de la începutul ei, când este prezentat episodul sinuciderii poetului Robbie Hunter, eveniment care stârneşte o serie de întâmplări ciudate şi misterioase. Sinuciderea se petrece în vara anului 1924, la casa familiei Hartford, din Riverton, în timpul unui bal. Singurii martori la macabrul eveniment sunt surorile Hannah şi Emmeline, care erau de nedespărţit până la acea clipă, când rup orice fel de contact şi nu mai îşi vorbesc deloc, luând în mormânt secretul nefericitului caz.

Peste 70 de ani, în 1999, o regizoare americană doreşte să realizeze un film-documentar cu privire la incidentele petrecute în casa familiei. Singura persoană din jurul surorilor care mai trăieşte este o fostă menajeră, Grace Bradley, în vârstă de ’90 de ani. Convinsă de regizoare, Grace, martora pasivă a întâmplărilor din casa Hartford, descrie cu lux de amănunte viaţa plină de mistere, uneori lugubră şi întunecată a celor două surori.

* Casa de la Riverton, autor Kate Morton; 440 de pagini; Editura Humanitas Fiction; preţ:39 de lei.

Barajul de la Siriu şi Lacul Vulturilor

2010-02-03T00:09:00.000-08:00

Judeţul Buzău, Munţii Siriului. Un loc plin de verdeaţă. Asta şi din cauză că locul nu este prea expus turiştilor, fiind "ferit" de o mediatizare excesivă. În aceşti munţi ajungi trecând prin Nehoiu cum vii de la Buzău. Poţi vedea barajul de la Siriu sau lacul Vulturilor, cunoscut ca şi "lacul fără fund", acesta fiind purtător de multe legende. Una dintre ele se referă la un cioban care vroind să-şi părăsească turmă şi-a aruncat toiagul în apele lacului, pentru a îl găsi mai târziu în apele Dunării. O altă legendă spune că demult, pe timp de primăvară, aici soseau mii de vulturi pentru a bea apă din lac deoarece avea un efect miraculos: îi întinerea şi le oferea mai multă putere. Tot aici îşi învăţau puii să zboare şi să vâneze, hrănindu-se cu peştii din lac. De asemenea, mai poţi vedea din când în când pe stânci capre negre, iar traseele montane sunt destul de uşoare. În schimb, oaza de linişte te invită să revii mereu.

Sa moara mie - super status de messenger

2010-02-02T02:42:00.000-08:00

Persoana din poza face parte din categoria persoanelor gen intelectualii popescieni, adica narcisim si prostie in stare pura, captate de la mama lor.

O analiza a ze listului

2010-02-01T23:53:00.001-08:00

ZeList - Top 100 Blogs Trends

View more presentations from
sursa : manafu

Inca un ziar care sufera de pe urma crizei

2010-02-01T23:10:00.000-08:00

Evz isi schimba formatul, dar criza afecteaza si trustul Ringier. Prima masura: trecerea la editia de weekend, astfel renuntandu-se la ziarul de sambata, masura asemanatoarea cu cea a Jurnalului National

Paris Hilton acuzata de viol

2010-02-01T11:59:00.000-08:00

Celebra mostenitoare a lantului hotelier hilton, a facut iar de caca. Mai exact, la politia din Beverly Hills a fost depusa o plangere de catre benito Ramirez, potrivit caruia paris Hilton l-a hartuit si agresat sexual. E o treaba, si asta.

leapsa cu scurtaturi

2010-02-01T06:13:00.000-08:00

Am primit o leapsa de la dna Daniela alexandrescu. De obciei le refuz si pentru ca nu am timp, dar si pentru ca le consider irelevante atatea timp cat nu faci un studiu, ca pana la urma leapsa e tot un fel de sondaj . Dar iote leapsa, cu unele prescurtari ca era prea lunga

Principala trăsătură a caracterului meu: simtul umorului, inteligenta,

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: curajul, simtul responsabilitatii

Calitatea pe care o prefer la o femeie: frumusetea interioara

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: inteligenta, sustinerea si ajutorul lor

Principalul meu defect: nerabdarea, aroganta

Ocupaţia mea preferată: sa scriu

Visul meu de fericire: sa-mi vad familia si prietenii adevarati fericiti

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: timpul care trece prea repede si care mi-e unicul dusman

Ce-aţi vrea să fiţi? Un hobbit

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: romania sau canada

Culoarea preferată: albastru

Floarea preferată: trandafirul albastru

Pasărea preferată: ciocarlia

Prozatorii mei preferaţi:eu, mihail drumes,

Poeţii mei preferaţi: indiscutabil, G. Vieru, eminescu si Labis

Eroul meu preferat: John Ross (jurnalul unui detinut. Damnat pe nedrept)

Eroina mea preferată: Catalina (luceafarul, pentru ca e cam panarama)

Compozitorii preferaţi: Enescu

Pictorii preferaţi: Picasso

Eroii din viaţa reală: tata, mama

Eroinele din istorie: Ioana D’arc

Bautura şi mâncarea preferate: Wyski, clatitele si friptura de porc

Numele preferat: daca spun Bogdan sunt narcisist?

Ce detest cel mai mult: fatarnicia, perfiditatea

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: niciunul

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: sa vindec bolnavii

Cum aş vrea să mor: Departe de cei dragi si fara ca acestia sa afle, ca sa nu sufere

Starea de spirit actuală: Ofuscat

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: sunt multe

Deviza mea: Ma gandeam ca sunt mediocru, dar privind la voi constat ca m-am inselat ... sunt peste. Orice infrangere e o cale spre victorie.

***

Care este cuvântul favorit: tata si mama

Care este cuvântul pe care îl deteşti cel mai mult: nu am nimic cu cuvintele, le las asa cum sunt

Ce îţi face plăcere în mod deosebit: cand ne strangem toti fratii la parinti acasa

Care este înjurătura favorită: Mi-a spus mata ca ie rusine sa iasa cu tine in oras, de prost ce esti J

Ce sunet îţi place cel mai mult: sunetul ploii

Ce sunet îţi displace: de tramvai

Ce altă profesie ţi-ar plăcea să practici: gigolo

Ce altă profesie nu ai practica nici în ruptul capului: atata timp cat as castiga banii prin munca cinstita, le-as practica pe toate

Dacă te-ai putea transforma, la dorinţă, într-un animal, care ar fi acela: pynguin

Dacă Raiul există, ce ai dori să îţi spună Dumnezeu când ajungi la Porţile Raiului: Mars ’napoi pe pamant

Îţi lipseşte ceva: persoanele de care mi-e dor

Chiar oricine poate să fie artist: NU

Susţii vreo cauză: Dale culturale (proiect cultural) si proiectul copiii Marii (umanitar), fondate de mine (cred ca s-a inteles ce sustin)

Ce ai fost capabil să faci din dragoste: multe, chiar prea multe

Ce ţi se reproşează: MA IMPLIC PREA MULT

Scrie-ţi epitaful: “Iote, fa, ca am murit/si-n cer sunt fericit. Voi ramase-ti pe pamant/ si va bate ploi si vant”

Leapsa merge mai departe, catre Gabitza, Oana Stoica Mujea, valive, tavi pelin, nea costache ... si cool mogul, daca o accepta.

Vanzarile la telefoane in scadere

2010-02-01T02:17:00.000-08:00

In 2009, pamantenii au cumparat cu 5% mai putine telefoane decat in 2008. Ce vrei vere e criza!, poti spune. si asta e un motiv, dar mai e unul: oamenii ajung la un moment dat la un nivel de saturatie. In topul vanzarilor se situeaza Nokia (peste 38%), Samsung (20%), LG (10,5), Sony Ericsson (5,1%) .

Lingaii nastasieni si-au tras blog

2010-02-01T00:08:00.000-08:00

Inca un blog pupincurist, dar care inca nu si-a aratat fata. Momentan prezinta prezinta doar localitatile in colegiul in care a candidat Nastase. Nu tenismenul, ci ala la care am fost sa ii numaram ouale si care acum se roaga sa aibe mai multe oua, pentru ca ale sale nu sunt de ajuns sa redreseze psdeul. Ceva in genul blogului lui Danut Chidon, dar in varianta pesedista. Danut Chidon e cacaciosul ala care care e murdar de caca de la cat la dospupincurist e., dar e cu Paraipan Basinescu. Astia nastasieni, lingaii ouaneni (adica ling ouale. Cui? Ramane de vazut), Carnatii astia mai si jignesc, scriind pe blog ca “mizilenii sunt mai destepti decat oricare”. Sa moara la intrare, tu esti mizilean si esti si prost pe deasupra si pe dedesubt, cum ar zice Marean Vanghelie, deci opinia TA E falsa. Suntem cativa mai desteptati decat altii si decat tine, e o realitate.

poza din headerul blogului

raperul cu consilierul musical

2010-01-31T08:13:00.000-08:00

Dupa ce o perioada nu s-a mai auzit de el, rapperul Bitza revine cu un nou single si un nou clip> supriza vine din faptul ca noua piesa, "Numele tau" pe numele de fata mare, a fost realizata in colaborare cu cei de la Holograf. Vocea din refren apartine nu Bitman, consilierul lui Vladescu

Noul trend 2010: sa futem portocalii prin violetul prostanac

2010-01-27T04:59:00.000-08:00

Se pare ca anul 2010 a adus si un nou trend. Anti-basescu, anti-udrea, anti-violet, anti-deanpulea. Nu imi place Basescu si nici nu vreau sa ii iau apararea. Doar ca daca pe unii presarii ii intelegi – sunt platiti pentru asta, lucreaza la un ziar unde politica editoriala e de acest gen, pe altii inca nu mi-i explic. Comportamentul lor deviant de obiectivitate, deontologie si bun-simt depaseste cu mult limitele decentei. Nu imi convine sa am un presedinte in persoana lui Basescu! Mie nici atat, dar fie ca vreau, fie ca nu asta mi-e presedintele.

Geoana s-a facut de ras, a dat dovada de cretinism si prostie din plin. Nu a acceptat infrangerea sau nu a stiut. Si da vina pe violete, cusme si plm-uri bagate in frigider. Cu tot respectul de care pot sa dau dovada de initiatorii „no Basescu day”, le transmit urmatorul lucru: nu fiti si voi penibili, jalnici si prostanici. Dati dovada de caracter si felicitati-l ca a furat mai multe voturi decat ceilalti si ca l-au votat mai multi, caci pana in 2014 asta ne e presedintele. Fie ca vrem, fie ca nu. McCain cand a pierdut alegerile, l-a sunat pe Obama si l-a felicitat, ba mai mult a declarat public: „Am avut onoarea sa il sun pe senatorul Barack Obama pt. a il felicita, pentru ca a fost ales viitorul presedinte al unei tari pe care noi o iubim” si “Ii urez succes celui care a fost oponentul meu si de acum incolo imi va fi presedinte” (cititi mai multe aici). Asa ar fi trebuit sa faca si Geoana, si restul criticilor. Si sa il criticam in continuare in limita decentei, sa il injuram ... dar trebuie sa fie acceptat ca presedinte

Nominalizarile mele pentru cele mai bune bloguri din 2009

2010-01-26T23:04:00.000-08:00

Later edit: concursul este organizat de sc fara canguri sun patronatul dansei si are ca presedinte onorific al juriului pe dansa

Marele premiu – Isabella. Motivatia: Proiectul stelutele de mare
Cel mai bun blogger dintre scriitori : Mizileanul, pentru ca incearca sa dea o alta fata Mizilului, dupa ce s-a creat falsa impresia ca orasul e plin de sidosi si TBCisti
Cel mai bun scriitor dintre bloggeri : Lisandru Cristian, pentru ca nu are carti publicate, dar scrie poezii zi de zi
Blogul cu cel mai mult umor: Elena Udrea, pentru ca scrie numai aberatii ce te fac sa razi, cu toate ca ei I se par articole de premiul Pulitzer
Cel mai bun critic literar : indiscutabil, Hobbitul … pentru recenziile la romanele “Casa de pe Riverton” si “Regina Elfa”
Cel mai bun cititor : Tavi Pelin
Cel mai bun blogger dintre politicieni : Corina Cretu, pentru ca e blonda, dar gandeste
Cel mai bun politician dintre bloggeri : Cretu Corina, pentru ca desi e blonda, stie ca visele si suferintele ne unesc
Cel mai informat blogger : fara indoiala H obbitia Land, pentru ca nu posteaza, dar le stie pe toate
Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă: Oana Stoica Mujea, pentru ca desi e maritata, inca mai raspunde barbatilor la intrebari de genul ce faci pisi? Raspunsul ei :“Sunt maritata”
Cel mai gustos blog: raluca Nicula, pentru merele pe care le-a cules la tara (si pentru faptul ca la anul imi va culege cele 24 de hectare de vie)
Cel mai bun blog al unui ziarist : Victor Ciutacu, pentru ca l-a facut pe mogul sa raspunda la o leapsa
Cel mai bun blog anti-băsist: S. Rosca Stanescu, pentru ca il doare-n cot de EZv (vezi nasu si santaju)
Cel mai fericit blogger : aici e mai greu, dar cred ca geanina codita, pentru ca de fericire ii scrie poezii lui Lisandru
Blog de criză sau blogger crizat : blogger crizat Hobbitul
Cel mai artistic blog : Dale Culturale
Cel mai bizar blog : Elena Udrea, pentru ca e ea insasi ciudata, la fel ca ascensiunea ei
Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu): Ana veronica Mircea (anaveronica.wordpress.com)
Cel mai bun comentator politic: Hobbitul, politik and more
Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică: adrian nastase
Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) : hobbitul, pentru “Jurnal sub teroarea AH1N1”
Cel mai cunoscut dintre bloggeri : Savatie Bastavoi
Cel mai bun blogroll : isabella
Cel mai bun blog de sport : Tolo.ro
Cel mai schimbător blog Dale-culturale, motivatia: si-a schimbat tema de 6 ori in 6 zile
Cel mai luptător dintre bloguri : Noua Rezistenta
Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage: Oana STOICA devenita si Mujea dupa maritis, pentru modul in care a imbracat-o pe Yassuna
Cel mai activ blogger: Manafu
Cel mai prost blog : Danutchidon, pentru ca s-a murdarit la gura de cat la pupat pe base-n fund
Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri : Florin salam, pentru versurile sale
Premiul “Pixelul albastru şi flacăra violetă” : indiscutabil mirceageoana.ro
Premiul de popularitate: Oana Mujea Stoica, pentru ca ma tine

talentul care a murit speranta

2010-01-26T23:01:00.000-08:00

Eminescu scria „fiind copil paduri cutreieram”. Despre el scria altii „fiind copil, lumea il striga poetu”. S-a nascut talent. Talentul ii era acreditat cu de mai toti scriitorii celebri. Bine, asta s-a observat mai tarziu. Scriitori celebri isi dadusera cu parerea. Decretasera in cor: „are talent cu caru, trebuie doar sa il fructifice”. Intre timp el s-a pierdut in negura vremii. Poetii anosti se intristara, scriitori incercau sa si-l pastreze in amintire. El nu mai scria. In jurul sau scriau altii, sfatuiti de el s-o faca. Intre timp, talentul a murit speranta. Dar el exista, acolo inauntru sperantei …

“Amour de jour . Zambete gri” – un proiect inedit

2010-01-26T23:00:00.000-08:00

Motto: “AM SA SCRIU UN ROMAN SI UN VOLUM DE POEZII (20 LA NUMAR) INTR-UN MOD JALNIC, SUFICIENT DE PROASTE, PATETICE, PE CARE O SA LE PUBLIC, IAR VOI VETI RADE LA INCEPUT PT CA APOI SA PLANGETI DE CIUDA CA NU LE-ATI SCRIS VOI” – Bogdan Barbieru, la primirea premiul doi, pentru poezie, la un concurs literar in 2005.

Am de gand ca in cazul proiectului Dale Culturale sau pe blogul meu “Hobbitia Land” sa ma apuc sa ma tin de promisiunea facuta acum patru (sau cinci?) ani, adica cea de mai sus. In concret, romanul se va numi Amour de jour. Zambete gri. Va fi un roman cu tenta erotica, dar cu accente psihologice destul de puternice. Voi incerca sa scriu cat de prost pot eu sa scriu proza. Vreau ca acest roman sa fie cel mai prost cu putinta, sa aduca cele mai mari critici, care sa ma desfiinteze ca autor erotic. Paradoxal, in ciuda publicitatii negative, numarul de exemplare vandute va creste proportional cu numarul de recenzii.
In ce categorie va fi incadrat romanul?, ma intrebase unul din public, acum patru (sau 5?) ani. Nu i-am raspuns, l-am injurat printre dinti pentru ca intrerupea din cel mai original discurs spus vreodata la acel concurs. acum pot sa raspund: 34,5% erotic, 5,5% cu accente in viata mea, 23% psihologic, 7% din viata unei ei, iar restul jurnal. Tocmai de asta tin sa precizez ca, exceptand cele 12 procente de real, romanul este numai fictiune, personaje sunt fictive, chiar daca pe alaturi va parea un roman suprerealist – asta din cauza ca sunt alea 23 % de psiho. De asemenea, nu l-am scris, nu am nici macar o pagina scrisa, iar cand voi scrie ceva voi scrie direct pe blog. Dar inainte de asta fragmentele vor fi publicate si intr-un ziar local, din sudul tarii, tocmai din pricina drepturilor de autor. Adica, daca mai gasesc asta pe vreun blog … pac la tribunal, si lasati-ma sa scriu cat mai prost cu putinta.
PS: daca vor accepta, criticii mei – aia primii – vor fi Oana Stoica Mujea, Lucia Verona si Gabriela
PS2: Ma repet, voi scrie cat mai prost si mai patetic.

V-am promis, asta primiti! Din categoria bloggeri de cacat azi: belle de jour – falsitate din parcul de langa mall

2010-01-26T22:58:00.000-08:00

Dupa cum va promiteam aici, iote ca je se tine de promisiuni si incepe si cu aia de cacat, in calitate de bloggeristi si nu de fiinte umane, desi in cazul de azi tot ce se poate. Primul blog nerecomandabil este Nouvelle Cafétéria a autorei Belle de Jour. Dar nu imi spuneti ca nu e asa ca aia are alt blog si ca nu e aia. Stiu si eu, celebra Belle de Jour si-a cam sters contul pe blogspot dupa ce in cele din urma si-a dezvaluit identitatea. Pentru cei care nu cunosc Belle de jour, adevarata, este o britanica, in prezent cercetatoare, insa care in trecut pentru a isi putea plati studiile a practicat prostitutia. Apoi si-a facut un blog in care si-a povestit viata din perioada in care s-a prostituat. Belle de jour de devenit celebra si astfel a scos si carti. Mai mult s-a facut si un serial TV, dupa cartea si viata ei. Pentru toti prostituata care si-a dezvaluit viata este si probabil va ramane Belle de Jour. Pentru creatoarea lui Belle de Jour a fost o povara si si-a dezvaluit identitatea. Ei bine, tanti asta, coana Belle de jour – falsa, si-a facut blog cu impresii de francofonit, cafenit si tigarit. Daca nu esti un amator sa vezi cum arata o carpa arsa de un muc de tigara, atunci nu ai de ce sa intri acolo, decat daca vrei sa iti pierzi timpul de pomana. In plus, prin belle de jour isi doreste sa atraga mai mult trafic. De astfel, are o incoerenta in scris. Si stau si ma agndesc oare si ea o fi la fel ca britanica, si ma mai gandesc si la tariful practicat. Si daca are de gand sa scoata o carte se va numi “Jurnalul unei false call girl”

Cat despre adevarata Belle de Jour, britanica Brooke Magnati, puteti citi pe wikepedia, aici sau pe blogul ei (click aici).

PS: cat despre cu hobbitul – porecla, e o diferenat mare intre mine si brumar … eu am scris sub denumirea de hobbitul din 2005, el din 2007. Pe mine multi ma striga hobbitul. Si in afara de asta, am mai mult trafic ca domnia sa. Am scris astaca sa inteleaga vacile si tapii de ce e hobbitul si ca spre deosebire de altii eu am fost cu conceptul de hobbitia land (o platforma de blog, cu inca 50 de subdomenii), acum patru ani.

La romani, cretinismul merge mana in mana cu geoana si udrea, iar prosteala cu jalba la minister

2010-01-26T22:56:00.000-08:00

E clar! Suntem condamnati sa asistam neputinciosi si fara vrerea noastra la cretinismul dus la extrem a unor persoane, care in loc sa faca ceva care sa dovedeasca ca votul romanilor nu a fost in zadar, in special a celor din diaspora. Efectul violet a lovit in Mircea G. atat de tare incat l-a simtit si Mihaela. Si uite cum un om care se vrea a fi un model pentru tinerii pesedei, ca sa nu mai spun presedinte de tara, nu stie sa accepte faptul ca aia alu’ chioru au furat mai mult la alegeri decat aia a lui, nu stie sa isi recunoasca infrangerea si da in paranoia, visand ocultisme si violete (forte, nu raze) de a ajuns in pragul nebuniei si celebrul in toata lumea. De partea cealalta, in tabara portocalie tanti Nuti spune ca intrat in silenzio stampa, dupa ce la OTV a vorbit despre ce nu trebuia, pentru ca erau informatii considerate secrete de stat, asta daca acuzele si zicerile ei despre rapirea din Irak si despre Marie Jeanne Ion, acuze care nu prea au cazut bine in cavitatea stomacala a lui Zeus. In plus, Nutica de cotroceni mai daduse un exemplu de cretinism si prostie cand a intrat in direct la un radio si s-a recomandat ca altcineva. Se parea ca prostie, exemple sunt destule, ajungea la minister. Exemple sunt destule: nutica, berceanu, ridzi, marko bella, sebi vladescu, eba si altii.

Asta e . Suntem condamnati sa asistam neputinciosi si fara indiferenta – caci prostia lor are efecte negative asupra noastra -, sa asistam la cretinisme si imbecilisme a politicienilor de prost gust, lipsiti de bun simt, dar care sunt acolo … in cotidianul nostru.

“Stapanesti mai bine ca mine cuvintele”, spune oana Stoica Mujea. Partea a III-a a interviului

2010-01-26T22:55:00.000-08:00

Continui azi cu partea a treia a interviului cu oana stoica mujea, dar nu si ultima. Una scurta – parte – de astfel.

Hobbitul: Cum vezi tu pe cel care te-a criticat, ca scriitor? Uite iti dau niste titluri a 4 povesti, facute la plesneala, care nu sunt in mod sigur cele pe care le tin eu in raftul cu cele bune. (Povestile : Scrisoarea unui tata, Poemul singuratatii, ganduri nocturne, Puiule Demon)

oana: Dând la o parte „gânduri nocturne”, care îmi e clar că e o joacă, în rest pot spune că eşti mult mai matur ca mine în scriere. Ceea ce e bine. Şi aici mă refer pur la stil. In cele aratate de tine scrii fara un subiect anume. Daca ai scrie un roman probabil ca ar iesi unul foarte bun.

Stii, mi-a placut stilul cuiva. Iar eu l-am apreciat întotdeauna pentru felul în care îşi pune povestea pe hârtie. Ba chiar l-am determinat să scrie un roman pe care l-a terminat acum câteva zile. Poate te conving şi pe tine. Ce spui? Faci o încercare?

Hobbitul: In mod sigur nu vreau sa scriu un roman, chiar si “jurnalul unui detinut”, primele doua parti – “Before” si “Damnat pe nedrept”, desi au marimea unui roman, eu nu le-am considerat vreodata roman, fiindca acolo am folosit procedeul poveste in poveste. Imi plac scrierile scurte, sa ma joc cu cuvintele si sa sintetizez cat mai scurt mesajul. Deci, te invit la lansarea cartii “In amintirea suferintei”. pe undeva la vara!

In curand Avatar 2. Finaly: dupa a treia incercare am vazut si eu Avatar – the movie, nu avatarul de la blog.

2010-01-26T22:54:00.000-08:00

In sfarsit dupa mai multe incercari nereusite, ingerii s-au indurat si de mine si am putut sa vad si eu “Avatar”, filmul. Nu stau acum sa scriu vreo recenzie despre el, ca stim cu totii cat e de belea. Ah!, nu am incercat si nici nu mi-a venit vreun gand sa ma sinucid. Asta cred ca este o inventie de prost gust a unor tarani care simt nevoia de publicitate si, daca exista „genii” care s-au sinucis, inseamna ca aia, geniile, au avut probleme serioase la bibilica. Intr-adevar filmul e super emotionant, la final are ceva eco (cand se duce ala la copacu-mama a planetei Pandora si ii spune ca oamenii si-au ucis mama-natura, lucru adevarat de astfel), te tine in suspans … deci james cameron e super inovator. Cum spuneam prima data am fost la cinematograf sa il vad. Intru, platesc bilet. Aud – la circa 10 minute – o melodie la fel ca cea a rigtonului meu. Chiar al meu suna. Taranul din mine uitase sa il dea pe silentios. Ies afara, raspund si aflu ca trebuie sa ajung neaparat intr-un loc anume. Scot un „imi bag p**a”, plec, iar banii pe bilet s-au dus deanpulea. A doua oara, miercuri, tot la cinema. Cam acelasi scenariu, doar ca de data asta ii venisei Adei rau si nu am mai stat. In cele din urma, cineva mi-a dat filmul si l-am vazut. Asa ca daca nu l-ati vazut ce mai pierdeti vremea citind postarea asta.

O noutate super: in 2006 Cameron vorbea despre realizarea unei trilogii Avatar. Nu stie daca se va concretiza acest lucru, insa este dat ca sigur ca va exista un „Avatar 2”. In concret, Cameron si echipa sa s-au apucat deja sa lucreze la el. Va castiga oare Avatar OSCARUL? Eu spun ca nu. De ce ? Fiindca este un film super-de-succes, dar care are foarte multe efecte speciale. Si se pare ca acest lucru nu convine juriului.

PS: Stiu ca am promis ca sambata voi publica partea a treia a interviului cu oana Stoica Mujea. Din pacate, in urma petrecerii de vineri seara la care a participat Hobbitul au existat urmari. Urmari pe care nici paracetamolul, nici panadolul, nici nurofenul nu au reusit sa le faca uitate. Durerea de cap a fost partenera, mai bine spus umbra, Hobbitului pe toata durata zilei de ieri. Dar il public azi, peste doua ore.

Oana Stoica Mujea: “i-am adorat pe elfii lui Tolkien şi i-am vrut şi eu pe ai mei”. (II)

2010-01-26T22:53:00.000-08:00

La doar 28 de ani Oana Stoica Mujea are deja 4 cărţi publicate. Este o scriitoare prolifică, în sensul că în literatura fantasy e cam singura care are şi succes. Azi public şi partea a doua a interviului cu Oana, urmând ca mâine sa fie publicata si partea a treia, ultima de astfel.

Hobbitul: Într-o recenzie scrisă de mine, despre cartea ta spuneam : “Şi, luând modelul păsării Phoenix, regina elfă va trebui să moară pentru a renaşte din propria cenuşă, îşi înfruntă temerile şi propriile stihii, dar, mă repet, întocmai ca pasărea Phoenix va renaşte şi până la urmă va fi iar regină peste elfi”. De unde şi până unde idea de a scrie despre o lume magică a elfilor şi cum o caracterizezi pe Yassuna, în afara aprecierii mele – pasărea Phoenix?

Oana Stoica Mujea: Sinceră să fiu până la cronica ta nici nu mă gândisem la Yas, aşa cum îi spun eu, ca la o pasăre Phoenix. Cel puţin nu asta a fost intenţia mea. E posibil să fie şi precum spui tu. Până la urmă cititorul îşi alege, mi se pare normal şi corect aşa. Eu pe Yas am văzut-o mereu ca pe Lala, personajul din Indicii Anatomice, doar că ea e un elf, trăieşte alte timpuri, magice să spunem, şi are îndatoriri mult mai măreţe decât un comisar oarecare. Dacă ar fi să ne raportăm strict la zilele noastre, Yassuna suferă de schizofrenie. Asta mi-a fost clar de când s-a născut personajul. Doar că nu pot scrie asta într-o carte pentru adolescenţi. Pentru cei care vor avea răbdare să citească şi următoarele două cărţi din serie, adică ultimele, îşi vor da seama de asta. Yas se schimbă. Şi asta am urmărit de la început.

Cât despre elfi. Nu trebuie să fii geniu să vrei să scrii despre ei, mai ales că eu i-am adorat pe elfii lui Tolkien şi i-am vrut şi eu pe ai mei. Să spunem că am fost puţin invidioasă, aşa că mi-am creat propria armată.

HObbitul: Ce aduce 2010 pentru tine? Şi pentru cititorii tăi?Fantasy ori poliţist?

OSM: 2010 va începe cu „Parfumul văduvei negre”, un alt roman-foileton cu Iolanda Ştireanu şi o mulţime de personaje reale. Cred că ăsta va ieşi până la sfârşitul lunii. Va fi şi cartea a treia din „Dinastii” şi, probabil, dacă planurile mele merg cum trebuie, va fi şi un thriller cu tentă fantastică. De fapt nu e fantastică, dar dacă îi spun unuia de pe stradă că în lume există cu adevărat telepaţi, s-ar putea să îmi râdă în nas.

Hobbitul: Asta cam asa e, aici sunt de acord cu tine! Ce părere ai despre tine şi despre cărtile tale? Eu, spre exemplu, nu sunt aşa de multumit de scrierile mele, dar oamenilor le place.

OSM: Despre mine? Hmm, nu sunt tocmai un om normal. Adică eu să fiu din exterior nu aş vrea să fiu prietenă cu mine. Pentru că sunt dificilă şi foarte ironică şi am tendinţa de-a lua totul în râs. Da, cred că m-aş enerva teribil. Dar sunt nevoită să trăiesc eu cu mine, aşa că na, mă suport. Despre cărţi? Depinde. Unele îmi plac, altele mai puţin. Culmea e că alea care-mi plac mie nu se pupă cu cititorii, iar alea de nu-mi plac mie crează prea mult entuziasm în rândul cititorilor. Spune tu, ce să cred?

Hobbitul: Ştiu si eu? Că eşti cea mai tare din toate scriitorimea română de la Sadoveanu încoace, că l-ai depăşit pe Tolkien, chestii din astea, de un propriu nascisism dus la extrem, cum fac unele dive din câmp când apar la TV. Dar din păcate te tai de la întrebarea cu eşti vedeta de carton. Asta pentru că văd că, spre deosebire de alţii, nu îţi scoţi aripile la purtare bătând apa în piuă că tu eşti mai bună ca Tolkien cânt 100 spun ca nu e aşa.

*va urma*

Interviu cu scriitoarea Oana Stoica Mujea. prima parte

2010-01-26T22:51:00.000-08:00

Despre Oana Mujea Stoica am aflat într-o librarie. Am dat 30 de lei pe cartea sa şi a meritat, cred eu. Am rămas mirat pentru căci nu auzisem de ea. Născută la 20-05-1981, în Ştefăneşti, Argeş, Oana a debutat, ca scriitoare, în 2005. De atunci, în palmaresul au fost trecute mai multe colaborări cu reviste de nişă, dar şi „Dinastiile”, un roman poliţist dar şi premiul „Lili” pentru piesa de teatru „Lady Helena”. Dar s-o cunoaştem mai bine.

Hobbitul: Eu şi tu faţa-n faţa. Cartea ta în dreapta noastră. 3 motive ca să citesc şi să dau 30 de lei pe Regina Elfa, cartea ta.

Oana Stoica Mujea: Asta e o întrebare grea. Nu ştiu, aş recomanda cartea asta pentru că îmi place mie foarte mult şi pentru că am scris-o într-o perioadă în care nu puteam ajunge la propriul eu. Şi pentru că am suferit prea mult alături de personajul meu. 30 de lei te-aş ruga să dai pe ea ca să trăiesc şi eu. Şi, ar mai fi un motiv, în afară de cronica ta (recenzie, nu ştiu exact cum să-i spun) care e puţin critică (se putea mai mult), toţi au vorbit-o de bine. Chiar şi la USR s-a spus că e una din cele mai bune cărţi ale mele. Dintre cele fantastice. Pentru că toată lumea are impresia că scriu mai bine poliţiste, ceea ce e cu dus şi întors. Dar n-am timp de polemici inutile pe baza subiectului. Şi uite, ăsta e un motiv bun, adică cel cu USR-ul. Cam câte cărţi de gen crezi că au citit cei de acolo? Şi dacă le-au citit cam câte le-au plăcut? O, da, şi îţi mai dau un motiv, pentru că i-am făcut pe tineri să citească. Iar pentru un scriitor aspirant român e ca o gură de aer proaspăt.

Hobbitul: Să spunem că am citit o cronică la o carte de ta. Nu te-am citit vreodata, nu am auzit numele tău. Cum pot să o cumpar?

OSM: Cărţile mele sunt în librării, împrăştiate pe internet, pe siteul editurii Tritonic şi chiar şi în Carrefour (recunosc că m-am mirat şi eu). Aşa că nu cred că sunt aşa greu de găsit.

H: Cum şi cand scrii? Ai vreun loc special sau poţi scrie oriunde şi oricând?

OMS: În special scriu seara-noaptea. Nu prea pot gândi limpede ziua, puţinele dăţi în care am scris cu soarele în faţă s-a simţit. De scris? Depinde. Cel mai des scriu la mine acasă, în sufragerie, care acum e camera mea de lucru. Dar mi s-a întâmplat să scriu şi pe câte vreun şezlong sau la câte o terasă. Dacă am linişte scriu oriunde. Linişte şi dispoziţie.

H: Cum ţi-ai descoperit talentul şi cum te-ai îndreptat spre literature SF-fantasy, un domeniu literar care are puţini autori români.

OMS: Aici trebuie să te contrazic, nu m-am îndreptat spre SF, ci spre fantasy. Un alt fel de basm, aş spune eu. Nu sunt nici măcar vreo mare cititoare de SF, dar îmi place să scriu pentru adolescenţi cărţile pe care aş fi vrut eu să le citesc la vârsta lor.

Talentul l-am simţit pe la zece ani, dar m-am convins greu eu pe mine că aş putea încerca.

*va urma*

evanghelia, simbolul costinestiului

2010-01-26T22:50:00.000-08:00

15 octombrie 1968. Nava comercială “Evanghelia” naufragiază lângă ţărmul românesc, în Costineşti. S-a apropriat foarte mult de mal şi a atins solul stâncos din Golful francezului. Brusc s-a auzit un sunet asurzitor, de fier pe piatră. Localnicii au fugit de frică că ruşii ne invadează. Asta la scurt timp după invadarea Cehoslovaciei. Aceasta e una dintre legendele epavei de la Costineşti. Însă, planează mai multe legende. O altă variantă spune că comandorul era beat criţă şi nu şi-a dat seama de ce face. Una dintre ele spune ca vasul a fost eşuat cu intenţie de către căpitan, la comanda lui Onassis, proprietarul din acele vremuri a navei, fiind o înscenare pentru a încasa banii pentru asigurare, nava mai având drept să circule doar doi ani. Între timp vasul a devenit atracţie turistică. “Evanghelia”, cu o înălţime de 10 metri, a fost construită în 1930, pe şantierul unde a fost construit şi celebrul “Titanic”, scufundat în apele oceanului în 1912, mai exact în Irlanda de Nord, pe şantierul naval“Harland&Wolf”. A fost lansată la apă în 1942 având denumirea de “Empire Strenght” şi aparţinea Ministerului Britanic de Transporturi. Mai târziu, vasul a aparţinut afaceristul grec Aristotel Onassis, care a schimbat denumirea în “Evan-ghelia”.

Despre trei harfe – bune de pus ca toc la pantofi si ceva despre avatar

2010-01-26T22:49:00.000-08:00

Cand vad pe unii cum se umfla in pene si se cred scriitorii pielii plm-ului meu sau a altora, ma intreb : oare unde ajunge prostia, nebunia si paranoia unora? Nu imi raspund si nici nu astept un raspund. Sunt grele, lungi si inexacte.

Stiu ca la batranete unii se tampesc, o iau din loc sontic-sontic (de la Lisandru citire) si scot din gura numai dezaxactii. Unii, fustrati de faptul ca au ajuns la batranete, incearca sa se transforme, sa faca pe cei din jurul lor sa creada ca cacatul pe care l-a extras din partea dorsala e de fapt prajitura cu cacao, uitand ca la tinerete inveti despre intelepciune si la batranete ar cam trebui sa o pui in aplicare. Un asemenea specimen gasesti si in persoana lui Ada Chifor (iote ca nu folosesc numele ei real), “o baba in putere” daca ar fi sa folosim termenul folosit de Tonomatul (da ala care scria la atac frontal) la vederea ei. Ei bine, acest personaj se numeste si se caracterizeaza cel mai bun scriitor din Bacau si din Moldova. In urma cu ceva timp creatiile ei a aparut intr-o carte cu mai multi autori. Luna trecuta a mai scos una (dar despre carte o sa discutam pe celalalt blog, in cadrul campaniei din articolul de mai jos). Ideea e cu totul alta. In urma cu ceva timp am scris o cronica de carte in care am “desfiintat-o ca poeta” (termenul ii apartine). De atunci de fiecare data cand ma prinde pe vreo retea literara ma toaca cu infective, adauga comentarii cu caracter denigrator, acuza fara sa aibe macar un minim de dovada. A doua harfa e o ciudata, cu diploma la Spiru, de vreo 30 de ani, pe numele ei Maryanna.Popescu si, si ei, i-am criticat o poezie. In singuratea ei, toata ziua o gasesti pe net. Inclin sa cred ca sufera de criza femei la 40 de ani, desi are 30. A treia e o alta boarfa idioata, alias fraiu. Care se asemana cu cele de mai sus. Ce au in comun cele trei: sunt persone lase, acuza fara sa aduca dovezi, razbunatoare, care nu sunt in stare sa accepte adevarul, se cred un fel de guru al literaturii scrise si virtuale, frustrate de singuratate si de temerile ca vor ramane singure, sunt curve (la figurat). In realitate sunt oameni marunti, care traiesc intr-o lume doar a lor, in care se cred ca sunt regine sau presedinti. Dupa caz si dupa buda. Se spune ca daca vrei sa vezi caracterul unor oameni da-le putere. Li s-a dat si au aratat ca au un caracter de tot rahatul pe care il mananca tot mai mult. Fuck up! Si inca ceva fetelor: se spune ca viermii ajung sa fie striviti sub picior sau in gura unui peste

Despre avatar

Am citit in click ca cica se avatarul nu scoate doar bani si oscaruri pe banda rulanta, ci si provoaca pe altii sa se sinucide. Eu cred ca de fapt e o masura anti-criza a guvernului boc. (asta ar putea fi si PA?)

ps: din bun simt si din respect fata de drama si nebunia lor si aici o sa inchid comentariile

Update: fuck again, asta era numai cu politica

in curand o campanie naspa ce se va lasa cu blesteme. sau biletele de dragoste

2010-01-26T22:48:00.000-08:00

de maine ma apuc sa scriu despre bloggeri de rahat, scriitori talentati. voi scrie despre cu indiferenta si cu umor sau cu obiectivitate si realism. sunt doua liste impartite pe categorii. prima lista este cea cu asa zisi scriitori, in realitate niste oameni fustrati de incapabalitatea lor de a se afirma sau scriitori care isi merita denumirea de scriitori. a doua lista e despre bloggeri, impresii despre ei. categoriile sunt recomandabil si nerecomandabil. iata listele:

1. Lista Scriitorimii

scriitori recomandabili

Gelu Vlasin
Bogdan Stoian
Costea Velea
Cornel Armeanu
Relu Felecanu
Lisandru Cristian
Oana Mujea Stoica

scriitori nerecomandabili

Nota: astia pe care daca ii critici, sar in sus ca arsii si zici ca ai tras cu pusca dupa ei

Ada Chifor, Cristina Stefan cum vreti voi
Marinela Popescu
G. Pena
Dumitru Baescu
si inca unul, al carui nume e surpriza

Lista Bloggerilor

recomandabili

Lisandru si Geanina Codita
The new fashion girl
Manafu
tavi Pelin (muzica buna)
Gabriela Savitski
Mizileanul
Dama de te pica
geminis
gabitza (super PA-uri)

nerecomandabili

blogul lui peste
easymoula
blog de nu te vezi

si cam atat.

Averstisment: daca in unele postari veti gasi cuvinte gen plm, coai*, pzd, atunci vina apartine autorului si nu va modifica textul nici la propriile rugaminti.

LATER EDIT: la lista bloggerilor de rahat se mai pot ADAUGA urmatorii : danut chidon, bleaga din blog.

Inca un ziar inchis. Atac Frontal. De ce si cum

2010-01-26T22:46:00.000-08:00

Pentru mine si ceilalti 8 autori a fost un lucru bun. Am incercat, sub psedonime, sa facem un jurnalism obiectiv. Am prezentat investigatii, pamflete, locuri ideale pentru a iti petrece vacanta. In primele trei luni am avut un trafic de circa 11.000 de vizualizari/luna. Un scor bunicel, tinand cont ca nu am beneficiat de reclama sau de link/banner exchange. Am fost sustinuti, oarecum, prin reteaua literara, cu ajutorul scriitorului Gelu Vlasin. Daca amenintarile curgeau cu duiumul pe adresele de mail de la contact, comentariile – care nu erau deloc moderate – erau aplaudative. Ba, mai mult, in perioada campaniei electorale de anul trecut a fost si o incercare de patrundere in site a unor personae straine. Da, a fost frumos … ideea era frumoasa. 9 oameni cu legaturi in presa, din 8 orase ale tarii, unii se cunoasteau intre ei, altii nu. Tocmai de asta apareau si stiri din timisoara, iasi, bucuresti, ploiesti, brasov, mizil, sibiu.Iar munca era voluntara.

De ce s-a inchis?

Ziarul Af s-a inchis temporar pentru ca am considerat ca asa e cel mai bine, momentan. Spun momentan pentru ca vom reveni dar in alt format, pe alta platforma in circa 7 -12 luni . Marca inregistrata, posibil si in presa scrisa, sub forma unui saptămanal. Perioada preconizata e pentru ca vrem sa facem totul ca la carte. Sa ne recitim cu bine.

În atenţia lui Antonescu, Oprescu, Geoană, Potâr-că, Nati Meir (care au pierdut alegerile) şi a lui Băsescu (care a castigat alegerile): Reţeta pentru

2010-01-26T22:45:00.000-08:00

●● Da, ştiu, domnilor fosti candidaţi orgoliile sunt mari şi voi doriţi neapărat sa ajungeţi preşedinte de ţară. Şi nu orice ţară, dom’le. În ciuda oamenilor simpli, aţi ales România. Ca atare, pentru că doar unul poate fi preşedinte, vă ofer reţeta culinară pentru prepararea unui puci ca să ajungeţi în locul celui ales, fără să folosiţi forţa brută.

► Dar pentru asta trebuie şi nişte ingrediente:

■ Milioane de oameni săraci, nedreptăţi cu duiumul, corupţie din plin, moguli corupţi, un guvern instabil şi vai de capul lui, judecători şi procurori şi poliţişti corupţi cu grămada. Toate astea le avem, deci trecem la următorii factori pe care trebuie să îi mai avem.

■ O ură a oamenilor faţă de politicieni şi miniştri, oameni care să iasă în stradă să protesteze. Şi de asta cam avem.

■ Denunţăm o lucrătură între prezident şi partidul său cu un duşman internaţional.

► Următoarea etapă: trecerea la fapte

■ Controlul asupra mass-mediei, discreditarea opoziţiei, alimentarea urii populaţiei, câştigarea alegerilor în mod democrat, dar cu ajutorul serviciilor secrete, nerenunţarea la putere, sacrifică miniştri, judecători şi ofiţeri corupţi pentru a avea credit în faţa oamenilor simpli, schimbă constituţia prin referendum naţional ca să fie în folosul tău şi să îţi sporească puterile (cam ce tot încearcă să facă Basexcu).

► That is all! ◘

scrisoarea unui tata

2010-01-26T22:44:00.000-08:00

Draga Ionele,

Pe aici prin sat, amu’ după ce răsunetul războiului trecu’, lucrurile s’o mai aşeza. Soarele a ars tot în calea sa şi toamna n-o fi de unde să luăm porumb, da’ trecem noi şi peste asta. Să ştii băiatul tatii ca visul tău s’o făcu’ real, însă tu lipseşti ca să mai vezi cum ruşii au plecat. Prin sat e bine. Oamenii te vorbesc de bine amu’, dar am aflat de la un om din regat ca mulţi tineri ca tine o fost duşi la muncă silnică. Poate d’o fi mai trăit mumă’ta ea ar fi ştiut să te îndrume ca să nu cazi în ghearele călăului. Apoi, când o fost la procesul tău, să ştii, taică, că am fost la comandatul Teleagă şi m’am rugat la el să te lase să’ţi mai treacă anii prin viaţă, măcar la muncă silnică, la fel ca Doru lu’ Popa. Însă, nu s’o îndurat de tine şi nici măcar nu a voit să mă asculte, măi Ionele. Am stat, Ionele-tată, la poartă la închisoare să te mai văd şi eu în viaţă, dar gardianul n’o vrut să mă lase. Or n’o putu. No’, eu nu văd cum o putut să te bată soarta aşe, că doară n’ai luat viaţă de om şi nici nu ai furat.

Ionel-tată, eu amu’ sunt bine, cu toate că prin gospodărie nu mai am nici cal măcar. Dar mă descurc, taică, mă descurc … mai greu fără tine. Am vrut să viu la judecată, nici să mă apropii nu m’o lăsat. Şi apoi te-am căutat prin cimitir la fiecare cruce şi nu t’oi găsit, de răsărea în mine speranţa că mai trăieşti. Da’ paznicul cimitirului o frânt’o. Zis’a că eşti într’un loc unde nici cruce n’ai deasupra capului, măi tată, şi neliniştea mă scurmă că nu ştiu cum te’o fi lăsat aşe că n’ai furat viaţă de om. Să deie Domnu’ sănătate paznicului că mi’o arătat unde te’o îngropat. Te-o băgat în aceeaşi groapă cu pretenii tăi de pe uliţa din faţa căşii şi de pe front. Cu Gheorghe lu’ Surdu, şi cu Tănase, şi cu Viorel Dascălu’, şi cu Miron, fi-su lu’ învăţătorul tău care s’o prăpădit când o auzit ce a păţit copilul. Cu el soarta fu’ bună, că’i curmă suferinţa devreme. Amu’ că moartea de mine n’are milă, ce să fac Ionele?! Bine, că măcar aşe mai pot să stau de vorbă cu tine şi să-ţi citesc scrisoarea mea.

Cu dorul nefrânt, al tău tată.

16 martie 1948.

Nota Autorului: aceasta este o scrisoare imaginara inspirata din povestea unui tanar ucis de comunisti, la inceputul erei comuniste in romania

dinastia spagilor

2010-01-26T22:42:00.000-08:00

Mă gândeam la multe. Aş fi vrut să scriu despre chefuri, distracţii, beţii, grătare, târfe. Dar, cum n-am parte de aşa ceva (deşi îmi doresc), mi-am spus să scriu despre şpăgi. Mită, o atenţie. La de astea mă pricep. Adică, la şpagă. O dau la medic, la funcţionari publici, la tipul cu mensualul (asta ca să nu fiu şi eu „atacat” sau turnat), la profi în anii de liceu şi ai studenţiei (asta pentru note mari). Recunosc. Dau şpagă. La greu. Mi-aş fi dorit să dau şpagă şi la primari, consilieri, procurori, la cei care sunt cu anticorupţia (asta ca să nu mai fiu cercetat pentru evaziune sau mi se acorde de pomană terenuri pentru afaceri). Dar nu pot. Nu am afaceri, nu am bani ca să dau şpagă şi la cei de mai sus. Doar nu sunt răzgândeanu. Şi n-am nici banii lui. În fine. Problema-i alta. Că îi vezi pe cei care primesc şpagă, sub diferite forme, că se jură că sunt curaţi ca lacrima (ador limba asta de lemn din arsenalul jurnalistic). Am un prieten care fusese ameninţat cu instanţa de o judecată, pardon, de o profă sau/ şi de o învăţătoare că hop ele nu primesc şpagă. Asta s-o creadă mutu. Nu o fi primind ele spagă, dar şpăguţele, de dimensiuni sau cantităţi mai mici, tot o fi primit. Doar vorba aia: prostul până nu-i fudul nu-i prost destul. Avem prilejul să vedem primari acuzaţi că au primit mită pentru anumite favoruri. Mai rău de atât e că sunt unii care prind rădăcini prin primării. Poliţişti, procurori care dacă le dai un număr de cont scapi de „seche”. Şi lista e tot mai lungă. Ce mai!, suntem într-o ţară în care, în afară de dinastia securiştilor aflaţi la putere şi a proştilor cu diplomă, mai avem parte şi de dinastia şpăgilor. Sau şpăguţelor. Vive la Dinastia Şpăgilor!
P.S.: Uitasem!, când eram angajat ca (virgulă) Căutător de Mari Români în buzunarele directorilor de la diferite compartimente de la societatea la care am lucrat am dat şpagă pentru angajare vreo trei miare de euroi. Ce serviciu!, fără să stai cu frica că te bagă la mititica. În curând mă angajez ca spărgător de magazine şef. Şase miare dau şpagă la angajator! Mi-ar fi plăcut să lucrez concediator şef, să urlu „eşti concediat” la peste 40 de persoane şi să mă bucur cum devin mai înjurat. Pân’ la urmă!, dacă nu eşti hulit, nu te poţi numi director sau patron. Şi nici ziarist de astfel.

PS2: acesta se vrea un pamflet, din pacate nu prea reusit. Cine se identifica cu textul, bravo lui si sa stie ca despre el scriu, si altii la fel. Eu – nu ma regasesc in text, pentru ca nu obisnuiesc sa arunc cu spaga in cei care sunt platiti sa faca acea treaba. ba mai mult, sunt adeptul anti-spagii.

Cu nasu-n carte: O REGINĂ CA PHOENIX

2010-01-26T22:38:00.000-08:00

●● Oana Stoica-Mujea – n-o cunosc, habar n-am cine e– are o mare plăcere cu care se confruntă: scrie despre o lume magică, în speţă a elfilor. Şi scrie bine, cel puţin în cea de a doua carte* din seria“Dinastii”. Cartea o are ca personaj principal pe simpatica elfă Yassuna, care întâmplător este regina elfilor. Regina elfă îşi continuă aventurile, bătăliile cu demoni şi alte forţe malefice, iar la un moment dat se va identifica cu spaima şi frica alegoriei moarte-viaţă. Şi, luând modelul păsării Phoenix, regina elfă va trebui să moară pentru a renaşte din propria cenuşă, îşi înfruntă temerile şi propriile stihii, dar, mă repet, întocmai ca pasărea Phoenix va renaşte şi până la urmă va fi iar regină peste elfi. Nimic excepţional, iar cartea se încadrează undeva pe la aventură-acţiune, SF uneori. Dar dacă vă plictisiţi, puteţi a o citi.
●Bogdan Bărbieru ©

* Regina Elfă, autor: Oana Stoica-Mujea, editura Tritoni

Exclusiv: Dorinţele de Crăciun a noilor miniştri. extraBonus: cele ale lui Geoană, Vântu, Patriciu, Crin, Băsescu

2010-01-26T03:09:00.000-08:00

În premieră şi – după cum ar spune colegul Diaconescu – în exclusivitate şi senzaţional, atât în direct, cât şi în reluare, am aflat ce dorinţii şi-au pus noii miniştri ai cabinetului boc 4, dar şi alţii.
*Emil Boc: Moş Crăciune, am fost cuminte şi ascultător faţă de Zeus. Cadoul deja mi l-am primit. Sunt premier pentru a patra. Sunt singurul politician contemporan cu atâtea mandate. Şi de asta te org să treci şi pe la Johanis din partea mea.
*Adriean Videanu: Dragă Moşule, ministru, protejat de DNA sunt, borduri am, străzi şi trotuare încă mai sunt, iar dacă nu ar mai fi, am face altele. Nu vreau nimic, doar să mă laud.
*Radu Berceanu: Moşule, eu doresc un cadou mai special. Vreau să îl împiedici pe Oprescu să facă autostrada aia suspendată. Că dacă o face, se supără Zeus că ală face, eu nu şi mă pocneşte de nu mă văd de autostrăzile pe care nu le fac.
*Vasile Blaga: moşule, eu am fost cuminte. Nu am muşcat din nimeni. Ştiu sunt ministru, dar eu vreau un alt cadou: primăria capitalei.
*Sebi Vlădescu: Moşule, eu nu prea fu nice boy, poate doar nice bou.Ştii, am furat nevasta lu’ finu, dar m-am săturat de ea. Aş vrea să fiu mai cocoş ca cocoş şi să fur muierea cocoşului.
*Gabi Oprea: Moşule, încă trei stele de general. Nu e o dorinţă, ci un ordin. Să trăiţi.
*Orest Onofrei: Moş Crăciun agricultura înseamnă şi pădure, nu? dacă da, atunci alea din Suceava şi Botoşăni mi le ia Flutur. Fă-l din nou omidă.
*Elena Udrea: uite ce vreau eu şi dacă nu faci realitate, te dau în judecată. Pe mine Zeus m-a protejat. Îi sunt ca indispensabilii. De aceea eu chiar vreau să fiu urmaşa lui Traian. traian Băsescu.
*Kelemen Hunor: Moş Cracîune, io doresc la tine ca menualu de estorie se nu se mai numeşte istoria romenilor, ci istoria maghiarilor care au cucerit romenia. Ighen!?!
Şi acum şi ceilalţi
*Mircea Geoană: Dragă Moş Crăciun, eu sunt cuminte, nu fumez, nu beau, sunt ţinut sub papucii nevestii, am poze cu Clinton, Bush şi Obama. Nu vreau nimic, doar un mandat de preşedinte şi încă 80 de mii voturi în plus.
* Crin Antonescu: Deci, moşule te rog să faci în aşa fel încât să nu am soarta lui Tăriceanu.
* Vîntu: Nu mai am cotidiene/şi nu fac prea bene/fă dosarul să dispară/şi îţi dau o şpagă rară.
* Patriciu: o să îmi iau şi o televiziune şi la anul o să arunc pe piaţă o casetă cu tine moşule când loveşti copilu.
* Adrian Năstase: Moşule, eu îmi doresc mai multe ouă, că doar ale mele văd că nu mai sunt în stare să ţină un partid.
*Traian Băsescu: Moş Crăciune, nici nu ştii cât de mic începi să fii.

Trădarea băsesciană şi portocalie în ţara lu’ dl. Fraudescu

2010-01-26T03:07:00.000-08:00

Într-o noapte, neliniştit, obsedat după putere şi cu un ochi înspre sticla de wisky – pregătită pentru toastul de Crăciun, jucătorul-prezident, alături de echipajul vaporului portocaliu ce se află în portul prezidenţial şi băsescienesc, visează un mic poc, al patrulea la număr. În groteasca penibilitate şi alungat hain de la gardurile vopsite în roşu şi galben-albastru, marinarul a părăsit nava şi a plecat la cules prin păduri şi pe cîmp. Cum venise deja iarna, nu a cules nimic. Şi a plecat la piaţă. Cum bani nu mai erau, s-a gândit la romanul Traian şi s-a apucat să facă troc. A dat stele de general, ministere, secretariate şi restul de păduri ciuntite din Harcov, deja de despoţii maghiari aciuaţi în politica mioritică. Trădare şi batjocură la schimbul trădării. Un troc echidistant. Mai întâi, nişte generali politizaţi, cu caracter îndoielnic. Au urmat aşa-zişi reprezentanţi ţigani, dornici de afirmare politică. Însă, socoteala tot nu ieşea. Şi a urmat trocul cel mare. Păduri, cultură, crupe de istorie, în schimbul trădării alianţei realizate pe traseul Bucureşti-Sibiu-Harghita. Troc care a intrat la inima hunilor politizaţi. Totul pentru a deţine puterea. Putere care va ajuta la răsplătirea “elevilor” ajutători de către diriginte. Astfel, marinarul şi bocul lipsit de demnitate au trădat. Prima dată pe cei 5 milioane şi ceva de alegători, care dacă vroiau sa fie bella la gubernare votau pe altul. Apoi pe mai toţi. Disperarea băsesciană a făcut ca un etnic maghiar să aibe controlul asupra culturii, direcţie care cuprinde şi monumente şi izvoare istorice. Scriu urmatoarele cu frică de Dumnezeu şi ca un bun român, cu dragoste de ţară, mă rog să mă înşel(iar de mă însel o să îl slujesc pe marinar şi îmi iau cetăţenie maghiară): dacă judecăm după radicalismul autorităţilor din HarCov şi a etnicilor maghiari din politica neaoăşă, după condiţionările bellasciene, atunci ştrumfii boci şi marinăreşti au trădat. Monumentele istorice şi alte lucruri/izvoare istorice riscă să ajungă undeva la mulţi metri sub pământ. Acestea, or multe dintre ele, se află într-o stare dezastruoasă, iar acum cu unul care are în inimă altă ţară decât cea în care se află la guvernare – asemenea crime par un scenariu apocaliptic, la un pas de transpunerea în realitate.
Obsedat după putere, cu un ochi înspre sticla de de wisky – pregătită pentru toastul de Crăciun, marinarul e liniştit şi priveşte mulţumit în oglindă. Are în mână puterea. Şi îşi spune retoric: “nici nu ştii ce mic devii Traiane în comparaţie cu mine”. Traian, impăratul roman – … cel mic.

Jurnalul unui gripat AH1N1* Sub teroarea AH1N1Episodul 4

2010-01-26T03:06:00.000-08:00

**Ziua a treia
3 zile de când sunt aici. Mă simt anost. Sunt închis într-un spaţiu anost şi mă transform într-unul. Un lucru care putea fi benefic pentru cât mai pierd vremea pe aici. Lucrurile s-au înrăutăţit pe aici. De fapt starea lui Nea Gogu s-a înrăutăţit. au apărut nişte complicaţii şi pentru câteva clipe a fost dincolo. L-am întrebat cum a fost şi cum e pe acolo. Nu a ştiut să răspundă. ceilalţi din salon sunt înspăimântaţi. Acum, pentru ei spui că s-a dezlănţuit iadul la pătrat în salon. Până acum fusese doar apocalipsa. Eu? Încă fără griji. Spun încă pentru că am auzit la radio (aici nu e decât postul de televiziune canciTv) că porcul ăsta gripat a făcut deja vreo 4 victime şi în ţară. Nu mai e de joacă cu el. Trebuie făcută o sâmbătă a ignatului urgent pentru el …. dar nu se ştie cum.
Prietenii mei au aflat deja de faptul că în mine sălăşluiesc acum doi porci. Porcul eu – adică o ramura e ego-ului meu ţi un altul nesimţit, nepoftit şi pe deasupra şi criminal. Sper temporar. Astfel, telefoanele au sunat într-una. Am primit o droaie de mesaje. Majoritatea cu însănătoşire grabnică. Hm, ciudat … am aceeaşi preocupare şi dorinţă cu circa 80 de priteni şi colaboratori. Să mă fac bine. Dar cele mai criminale mesaje au fost cele trimise de – în ordinea numerelor de pe tricou: 1) nea Gică, 2) tonomatul şi 3) A., fosta iubită. Redau o parte din mesajele lor:
1) Iote, bre, că acum ai doi porci în tine, ai încă un frate în tine cu care trăieşte într-o simbioză ciudată şi temporară. Deci, eşti un fel de superman, adică un unic. Aşa că nu eşti victima. – nea Gică;
2) Bravo, vere, ai devenit şi gripat, şi vedetă. E ceva. Apropos, pentru orice eventualitate am cumpărat o coroană artificială. Cu drag, Tonomatul de serviciu;
3) Ai grijă să nu omori virusul. De fapt tu eşti porcul care provoacă suferinţă. – A., fosta iubită.
*mai mult ca sigur va urma*

Băsescu iar a jignit românii – un fleac. De ce e bine renumararea voturilor. O altă analiză impertinentă

2010-01-26T03:05:00.000-08:00

Dacă e să ne luăm după tiparul preşedinţilor, un preşedinte trebuie să fie un liant între partide şi parlament sau guvern. Trebuie să vegheze la bunăstarea Constituţiei. Să îi pese de români, ci nu de a deţine puterea în primul rând. Şi să fie lipsit de paranoia, la fel cum modestia ar trebui sa fie o caracteristică.

Băsescu nu se încadrează deloc în tipologiile de mai sus. Ei şi ce?, puteţi spune. Însă aceste lipsuri au dus la instabilităţi economice şi politice. PNL nu a rupt Da-ul pentru că portocalii au vrut, ci marinarul a rupt-o. La fel şi cu PSD. Dar trecem peste aceste aspecte şi mergem mai departe. Un preşedinte în momentul în care este ales trebuie să dea dovadă de modestie şi înţelepciune, sa îşi arunce o privire înspre adversar şi apoi să se îndrepte spre pulime. Însă, Băsescu nici măcar asta nu a ştiut să facă, cu toate că aparenţial este câştigător la mustaţă. Din contră, a jignit. A jignit pe cei care nu l-au votat, dând dovadă că el nu este preşedintele celor 22 de milioane de români, ci doar a cinci milioane şi ceva. Un fleac de români, un sfert mai exact. Restul de 16 milioane, în special cei 5 milioane şi ceva de alegători psd, am fost ciuruiţi. Cu un dos de palmă în stil de şmecher din colţ de stradă, cu o flotă care lipseşte, aruncând cu infective în nişte ţigani, păsărici şi găozări (încât iliescianul “băi animalule” pare un compliment acum). În special 5 milioane de români au fost ciuruiţi. La ăştia în mod sigur Băsescu nu e preşedinte. Ăştia, probabil, merită ciuruiţi precum Ceauşeştii, în accepţiunea marinarului. La restul rămâne să se mai gândească.

Eu,unul, nu îmi doresc un asemenea preşedinte. Nici unul paranoic, preocupat să stârnească scandaluri. Pentru că nu va aduce nimic bun în viaţa poporului meu. Instabilităţile de nivel naţional afectează un popor întreg, nu un guvern, un ministru sau o societate. Iar asta duce la sărăcie. Nu am votat pentru că nu am vrut să stau la cozi imense şi din motivul care l-am enunţat aici. Azi îmi pare rău. Dacă măcar o parte din absenţi ar fi votat, atunci nu ar fi putut fura ei cât au votat românii, ca să dau citire de la marinar. Nu-mi place prostănacul, dar nici 5 ani ca ultimii 5 nu mi se pare indicat.

***

Azi Curtea Constituţională a decis renumărarea voturilor nule. E şi ăsta un început promiţător pentru social-democraţi şi alegătorii lui Geoană. Dacă se va constata că s-a furat la voturile nule, lucrurile vor deveni categoric mai complexe. Însă, decizia ar trebuie să bucure pe toţi, chiar şi pe pedelişti şi pe Băsescu, dacă nu au furat. În acest fel se va stabili un adevăr relativ. S-a furat sau nu! Iar dacă răspunsul va fi nu, atunci Geoană va trebui să apară şi să îl copieze momentul McCann, din 2008, cînd a spus “Am avut onoarea să îl sun pe senatorul Barack Obama pt. a îl felicita, pentru că a fost ales viitorul preşedinte al unei ţări pe care noi o iubim” şi “Ii urez succes celui care a fost oponentul meu şi de acum încolo îmi va fi preşedinte”. Şi la fel ar putea lua Băsescu exemplu. Că fostul candidat la preşedinţia SUA este eroul exemplu care ştie să piardă frumos.
În cazul în care se va dovedi că alegerile au fost fraudate în aşa mod încât să influenţeze rezultatul atunci Băsescu şi acoliţii au o mare problemă. Locul lor ar trebui să fie lângă Tolea.

PS.: Pentru cei care mi-au trimis ameninţări sau mi-au atras atentia cu marinarul cotrocenist, doresc sa le transmit următoarele cuvinte:

Nu sunt fan Geoana sau Băsescu. Dar dacă e o ţară liberă am dreptul să scriu ce vrea muşchiul meu, despre cine şi ce vrea dosul meu, or să îmi exprim opţiunile personale, fie că o fac pe pagină de ziar, fie pe web. Dacă trăiesc bine, e pentru că muncesc şi tot ce am făcut am făcut singur fără vreun ajutor. da, am oferit consultanţă politică însă doar pentru o lună şi nu PSD, ci la doi oameni din partide diferite, iar contribuţia adusă a fost destul de redusă. Şi am făcut-o pentru că mă duce capul. Şi niciodată nu am scris fiind influenţat de cineva. Cît despre opiniile obscene sau ameninţări, sunt ale voastre, le accept cu cea mai mare plăcere, dar nu înţeleg cum pot astea să contracareze argumentele mele dintr-un text.

scenarii in ciorna : lupta pierduta

2010-01-26T03:03:00.000-08:00

►Bogdan Bărbieru ©

··Recunosc. Mă simt înfrânt. Am pierdut lupta. Lupta aia prin care îmi găseam un sens şi o speranţă de schimbare în ceea ce scriam, asemenea unui răzvrătit. Însă, ceea ce numesc unii răzvrătire, într-o ţară precum Canada, SUA sau Ger-mania este o atitudine, pur şi simplu, normală. Nu am dus vreodată – aşa cum mi s-a spus – o luptă împotriva unui sistem de non-valori în care şpaga, nepotismul, prostia şi alte acte de corupţie sunt ridicate la rang de regalitate. Nu. Nu, şi nu! Nu sunt răzvrătit. Văd altfel lu-crurile, gândesc altcum-va. Nu pot să accept multe mitocănii. Mă număr printre puţinii pe care răsfăţul milioa-nelor nu-i atrag, nu-i îmbată şi nici nu-i pot schimba. Mai cred, în schimb, în onoare şi patriotism, învăţând de la marele poet Grigore Vieru cum să-mi iubesc ţara – lucruri ce pentru mulţi înseamnă idioţe-nii. Dar ce naivitate m-a cuprins când am crezut că nu toată ţara a fost acaparată de întregul sistem de corupţie! Am scris despre acte de corupţie, abuzurile unor poliţişti, despre laşitatea şi comoditatea lor, sperând că celor care au căzut victime ale unui sistem ce presupune grosimea plicului – ci nu dreptatea, cum era normal – li se poate face o reparaţie morală. M-am trezit, fără să fiu vreo personalitate politică sau de orice alt fel, cu un dosar “servit” şi “fabricat” într-o secţie de poliţie braşoveană (Dacă credeaţi că doar în Argeş sunt “fabrici” în cadrul interniştilor, vă înşelaţi amarnic. Peste tot sunt, doar că nu-s la nivel macro.). Acuzatori – nişte persoane despre care am scris, comunişti înfocaţi şi care au dat note informative la Secu’; bine, o parte din ei. Un dosar “servit” la cerere probabil, pentru a fi folosit la intimidare, în care prezumţia la nevinovăţie s-a evaporat în înaltul unui cer noros. Şi, culmea!, acuzaţiile se referă la ameninţări (art.193 CP), nicidecum la negarea celor scrise. Şi ameninţări au existat, însă din partea lor. De genul “avem noi grijă de tine”, “te dăm pe mâna poliţiei“, plus altele din care rezultă că sunt puternic angrenaţi într-un “sistem de pile”. Am fost prins într-o anchetă în care cuvântul nevinovat (“not guilty”, pentru cunoscători) nu există. Ancheta nu s-a terminat. Din mai şi până acum. Ironic, mai ales la aflarea a ceea ce scriu, mi s-a acordat mai multă atenţie decât altor cazuri mult mai importante şi în timp ce în Braşov gloanţele aveau ţintă umană. Un caz mărunt în care probele lipsesc cu desăvârşire – din moment ce nu am făcut aşa ceva –, ba din contră – asta ca să vedeţi penibilitatea anchetatorilor –nici măcar nu pot dovedi (nici acuzatorii, nici anchetatorii) că am fost în localitate; pentru că n-am fost. Şi asta nu e tot. Deşi am putut demonstra ameninţările lor sau alte posibile infracţiuni d’ale petenţilor, ei n-au auzit de sesizarea din oficiu.

Recunosc: simt că am pierdut o luptă. Însă, nu numai eu am pierdut-o. Cu toţii, cei care mai credem în schimbarea în bine, ne putem declara înfrânţi. Sistemul nu poate fi înfrânt. Ca să pice, nicio revoluţie nu e de ajuns. E nevoie de trecerea timpului, de educarea progeniturilor în alt stil decât o fac cei ce conduc acum şi atunci se poate schimba ceva. Pentru mine faptul că am scris fără frică, fără să am vreun mogul în spate, că încă mai cred în onoare, în puterea adevărului, că am avut coaie să le-o scriu verde-n faţă s-a transformat într-o pierdere usturătoare. Între timp, mă retrag în palatul meu ca să-mi ling rănile. ■

poemul singuratatii

2010-01-26T03:02:00.000-08:00

Singur.
Singurătate absolută.
aici mă aflu eu … departe,
în altă singurătate, eşti tu …
Poate
când singurătatea mea
va găsi
singurătatea ta.
umbra mea se va contopi
cu a ta. va fi doar una.
plouă. plouă cu lacrimi
vineţii.
Plouă pe buzele
sângerii care
păstrează
amurgului sărutului. sărutului
tău.
plouă în aşteptare. în aşteptarea
solitară cerul plânge.
plouă în ceea ce ne-a mai rămas.
plouă pentru copilul nostru:
AMINTIREA

Marea dezbatere si moaca Elenei. O analiza impertinenta şi unică

2010-01-26T03:01:00.000-08:00

Last night a fost marea dezbatere. Nu o să fac o analiză corectă şi obiectivă pentru că nu prea am rezistat in faţa televizorului. In cele câteva minute în care am asistat, ca telespectator, la dezbatere am putut observa cum Băsescu aruncă ciuperca otrăvită în timp ce vântul bătea înspre prostănacul pesedist. De aici marota “de unde ştia TB de vizita lui MG la curtea mogulului Vântu? o fi pus serviciile secrete pe urmele pesedistului?”. În timp ce Băsescu arunca cu noroi mogulistic si oligarhistic, în tabăra băsesciană de la faţa locului se puteau zări şi oligarhi (baştani, că şi ăstia sunt bogaţi) ca Videanu sau Udrea.
Trecând peste aceste aspecte, am observat prezenţa celor două Elene băsesciene. Mai exact, despre moacele Elenelor vreau să adaug câteva observaţii.
1) Elena Udrea sau Nuţi de la Cotroceni are un rol aparte în viaţa preşedintelui. La fel cum marinarul are un loc aparte în viaţa Nuţicăi. Eu cred că Nuţi îl iubeşte sincer. Mă uitam la privirea ei entuziasmată de orice vorbă băsesciană, asemenea Elenei Ceauşescu când privea dictatorul. Îl privea pe Traian cu Patos şi adorare. Dar, încă actuala ministresă, are în ea o supradoză de ipocrizie şi aberaţie. E fiica pedelistă, cea risipitoare (la fel ca Ridzi), care aruncă cu banii publici, fără număr, doar în acoliţii portocalii. Şi “urmaşii lui Traian Băsescu” denotă o persoană lipsită de scrupule, nedusă la şcoală şi lipsită de bun simţ, pentru că prin afirmaţia ei, făcută cu amor şi patimi marinăreşti, a jignit un întreg popor. Poporul român.
2)Moaca Elenei Băsescu, care la dezbatere afişa o privire tâmpă, care habar nu avea ce se întâmplă acolo. Celebră pentru relaţiile avute cu băieţii de dorobanţi, ci nu pentru activitatea politică, agramată, cu un servici plătit cu mii de coco în care nu făcea nimic, numită preşedinte al TDL în mod abuziv şi comunist, făcută de tăticu’ europarlamentar, Elena Băsescu este simbolul nepotismului românesc. Stindardul nepotismului mioritic. Pentru o clipă am văzut şi simţit amărăciunea celor din barul unde mă aflam. Amarăciunea pentru că ei învaţă ca nebunii, sunt olimpici internaţionali, gândesc eficient, au talent în anumite domenii, alţii sunt tineri supradotaţi, dar sunt înlăturaţi pentru a face loc unor specimene ca fata lu’ tăticul plecat cândva pe mare.
Eu asta am observat si analizat la confruntare. Un adevăr mai dureros.

Episodul trei Jurnalul unui gripat AH1N1* Sub teroarea AH1N1*

2010-01-26T03:00:00.000-08:00

** Ziua a doua – noaptea târziu
Din momentul în care am primit confirmarea, viaţa mea a devenit anostă, lipsită de orice plan de viitor, pe alocuri chiar de logică, cel puţin pe durata în care voi fi legat aici. Doar o zi şi deja am devenit un fel de robot, cu un mecanism care se repetă, sper, nu la infinit. Ştiu când să deschid gura, când să pun fundul la bătaie pentru un ac uriaş de seringă, ce mă va penetra adânc şi usturător în muşchii dorsali. Cu exactitate ştiu totul. Totul care a devenit un mecanism ciudat pentru mine. Ora, minut, cine va veni, cine va aduce, ca de parcă mi-aş fi văzut viitorul. În fine, şi aici, în celula mea, totul e anost, celula îndeamnă la plictiseală. Iar eu, obişnuit – chiar dependent – de viaţa agitată de afară, nu pot să mă relaxe a little. Cred că dincolo de gratiile ast’lalte, unde paznicii îs îmbrăcaţi în blue, sunt mult mai agitate chiar şi pentru cei care stau la carceră, în izolare completă.
***
Stau şi mă gândesc. Oare porcul din/de mine cum se-mpacă cu porcul ăsta nebun şi răpitor de libertate, uneori chiar şi de viaţa? Ştiu că e o aberaţie, dar la ora asta numai aberaţii îmi trec prin căpşor. Mai ştiu că ambii sunt porci, dar parcă ăsta al meu e mai original, mai cool, mai evoluat şi mai porc la beţie. Ăst’laltul e cam bulangiu şi criminal totodată.
***
Azi, de dimineaţă, doctorul m-a întrebat cum am dormit. Ca un bebe mic, i-am răspuns. A rămas mirat, ca porcul în poarta veche. Mi-am dat seama că tre’ să-l lămuresc, ca să nu moară neştiutor.Adică, mă trezeam din oră-n oră şi urlam ca un bezmetic “sunt nevinovat, daţi-mi drumul de aici”.
***
Celula în care stau are un aer burghez, condiţii excepţionale şi aduce puţin a hotel de cinci stele. Pentru secolul 18. Are 6 paturi, care puteau fi şi etajate, şi e toată albă. Scorojiţi pe alocuri, pereţii au fost văruiţi cu un var alb, care azi a căpatat şi nişte aluviuni cam incolore, provenite din flegmele şi nasurile unor pacienţi. Constat cu stupoare că am intrat deja în a treia zi de carantină. Mai scriu doar un pic, că un bătrân beleşte ochii spre mine şi mă întreabă în mod obsesiv “ce Dumnezău scriiie acolă?”. Îi răspund, dar absolut de fiecare dată, că eu scriu şi nu Dumnezeu.
***
La mine în salon, lângă patul meu, e cazat nea’ Ursu. Gheorghe Ursu. Pe la vro 8 seara, îmi tot spunea ce nume grozav am şi ce înseamnă în ebraică. Ca să mă bag şi eu discuţie şi ca să ascund faptul că bulele sale îmi repugnă i-am spus: “lasă bre-matale-dvs., nea Ursule că nici numele matale nu e de colea bre! Au pus ăştia şi la o bere numele tău, bre!” S-a uitat lung şi mirat la mine şi bucuros a replicat: “Cum? Gheorghe?, unde se găseşte?”

in premiera. meciul de box badea vs. basescu

2010-01-26T02:57:00.000-08:00

Între mai vechiul pugilist-tonomat Mircea Badea şi, mai noul, boxior Traian Băsescu, în colţurile îndepărtate ale unui ring în formă de vază, se dispută de ceva vreme un meci meschin, în care loviturile sub centură sunt mai preţioase decât directele, croşeele şi upercuturile. Până acum, Badea conduce detaşat. A aplicat câteva upercuturi de maestru lui Băse’. Nici Traian n-a stat de prost doar la încasat şi a ripostat, a lansat câteva croşee de stânga în stil mărinăresc. Doar unul a intrat. Ăla cu clipul video, de prost gust şi aberant, în care îl parodiază pe Badea. dar şi ăsta prea slab pentru un KO care să îl scoată din scenă mai devreme. Loviturile băsesciene, sub centură, alea cu prădători şi tonomate, au ratat ţinta, fiind doar încercări penibile. Ieri, aproape de clipa în care azi devine ieri, Badea a mai dat o directă. A intrat şi asta. Şi a mai săpat puţin la temelia firavă vopsită în orange a marinarului. O lovitură superbă prin care gura păcătosului de Badea a mai grăit un adevăr. Decizia INEC nu înseamnă că clipul în care preşedintele apare în postura unui şmenar bătăuş din colţ de stradă e fals, un trucaj. Şi doar editat. Adică prelucrat, micşorat, etc. Badea a argumentat corect şi a lovit în plex, dezminţând afirmaţia lui Băsescu prin care se dorea a se înţelege că secvenţele video sunt doar o lucrătură.
Orice s-ar spune despre Badea, indiferent cu ce mizerii se aruncă în el, Mircea a devenit un analist excepţional, postură pe care nu şi-o asumă. Mai bun decât analiştii evezişti sau alte organe de presă afiliate, pe uşa din dos, marinarului, mai bun decât mulţi analişti care apar pe post, Badea a crescut vertiginos. Foloseşte cuvinte simple, are accente isterice, ţipă. Şi asemenea lucruri îi aduc un rating foarte bun (a se citi şi succes), fiindcă oamenilor le place. Fie că o face la ordin, fie din proprie iniţiativă sau pentru rating, Badea prinde la public. Credibilitatea o depăşeşte substanţial pe cea băsesciană, antonesciană, ciutacă sau pesedistă ( se citi Geoană).

Evenimentul care l-a luat “Curentul” după un “Atac la persoană”

2010-01-26T02:55:00.000-08:00

De câteva zile, în timp ce mulţi jurnalişti şi analişti mişună şi fierb în cazanul politic, eu stau relaxat, şi ma amuz copios pe seama unor personaje din scena gazetară şi a ziarelor unde ăstia prestează. În trecut, par egzample, ăstia de la EVZ mă enervau cu independeţa lor că le aruncau ziarul pe geam, în capul vecinului de la doi, care mânca seminţe, tot de nervi şi şomereală. Asta – atunci. Acum – mă amuză. Deci, ideologii-lucrători la Evezeu(s) jur că sunt independeţi în timp ce sunt reali slugarnici pe lângă curtea marinarului cotrocenist. Într-un clip publicitar, unul dintre şefii EVZ (parcă Mircea Marian) spune că ei sunt independeţi politic pentru că patronul locuieşte în altă ţară. Corect, sunt independeţi finaciar de zona politică. Dar la fel sunt şi Intact, şi Realitatea. Uite, mă, ai naibii de independeţi cum îşi declarau sustinerea în faţa – mai nou -pugilistului Băsescu acum 5 ani. În ediţia de dupa alegeri la pagina de opinii toţi editorialiştii scriau despre cât de sumbră şi nenorocită este varianta marinar-prostănac în turul doi. Pentru Băsescu probabil aşa arată. Pentru restul milioanelor de alegători pare o variantă bună.
Trecem mai departe. În urmă cu cîteva săptămâni, s-a redeschis ziarul “Atac la persoană”. Care după duminica prezidenţiala nu a mai apărut. Probabil s-a reînchis. Dar în această clică cazanul era plin cu bucăţi din carnea alianţei democrato-socialo-conservantoare-liberalo-maghiaro, mai ceva decât băieţii şi fetele de la evezeu. Ăştia chiar îşi declarau dragostea faţă de marinari orange şi chiar rugau ca cine vrea să fută-n-gât pe cei din alianţă de mai sus să scrie la ziar. Debitaţiile erau prosteşti, articolele bazate pe presupuneri. Însă, cel mai mare amuzament l-am avut când am furat vecinului din cutia poştală “Curentul”, ziarul, nu altceva. Ei bine, aici sluga de servici era Roncea, un ziarist care cândva chiar era ziarist. Din 16 pagini de ziar, 11 erau cu si despre Prostanacul pesedist – făcut în toate felurile, 2 pagini în care îl pupau în fund pe mai-marele marinar. Majoritatea articolelor era obediente, lipsite de argumente şi dovezi, făcute pe presupuneri personale, care erau publicate cu dragoste pentru băselu’. Practic, ăştia i-a curentat şi pe evezişti şi pe atacatorii ageamii. Deh, să mai ţină campania ca râsetul merge înainte!

Jurnalul unui gripat AH1N1 episodul 2AH1N1 – începuturi*

2010-01-26T02:53:00.000-08:00

*Day one – prima noapte*
Uite că, vrând-nevrând, mă văd în continuare ţinut sub stricta şi atenta supraveghere a gardienilor în alb. Nu pot să dau o băşină, că ei au gustat deja mirosul. Nu pot să spun iubitei la telefon te iubesc că urechile lor sunt ciulite spre mine. Nu pot să spun cuiva “adicăpăicepulamea” că se şi uită la mine şi măsoară din privit. E scârbos şi neetic. Doar nu mor, nu am nici măcar probleme muci, mucetice(?!), nici cardio-respiratorii, dar ăstia lângă mine. Asta deja nu mai e grijă. Zici că ăştia îs Gigi, că au momentele de vorbire a acestui sex-simbol naţional şi stelist. Gardienii în alb sunt deja agasatori nesimţiţi.
Bine că am rămas aceeaşi colocatori în celulă că dacă ne părasea vreunul tîmpeam. Era riscul să ni-l adcă pe unul mai disperat decât ăştia. Deşi nu cred să mai fie. Azi am vorbit la tel fără oprire vreo 5 ore, încât o asistentă mi-a reproşat că speak to much (Ea mi-a zis în română, că engleza rămâne totuşi o limbă prea străină pentru ea). A naibii pitzipoancă! Aşa arată!, ca pitzile: rujată pe dinafara buzelor, părul ei e un amalgam de culori: roşu-mov-blond-negru, îmbrăcată cu o fustă mini şi cu un decolteu mai adânc decât groapa Marianelor – de rămân holbaţi şi veseli moşnegii, acoperite de un halat minuscul, cândva cred că alb. După ce a plecat, un moş mi-a spus: “Nu te-o lăsat să vorbeşti la mobil pentru că să nu contagiezi şi pă alţii”. Da, aşa o fi, ce pot să fac … doar e mai bătrân, mai cu experienţă decât mine. Ştie el ce ştie. Doar e vorba aia, colea, prin satul lu’ Vlaşca … “Cine n-are bătrâni să-şi cumpere”. Da, aşa e, cine n-are să-şi cumpere, în pana mea, odată. Să vină la mine. Am eu patru de vânzare.
Gratiile astea de la geam – nu le înţeleg rolul şi probabil nici ele pe mine. Probabil că îi protejează pă aiă d-afară dă porcul virusat.
Au venit cu injecţiile. M-au fugărit prin salon, puţin. Am o fobie cu acele de seringă şi ele vroiau să mi-l bage în fund, deşi mergea şi intravenos. Acul! Până la urmă am stat. M-au ameninţat că mă spun lu’ mama.
Am ieşit, pe hol – că afară nu te-ar lăsa ăştia nici să-i scuipi – să îmi iau o cafea. A venit după mine o asistentă, cu gura mare, ţaca-ţaca …nu-nu-nu aaaaaa-ai voie săăăăă îîîîţţţţi iei cafea. Să-mi bag pula -am spus. Asistenta mi-a arătat unde. Am refuzat-o, cu aceeaşi amabilitate. În schimb, la ţigară nu a mai fost aşa clonţoasă. Mi-a dat voie să fumez. După ce i-am dat trei ţigări ei …
*va urma* (cred!)

Jurnalul unui gripat AH1N1 (episodul I) AH1N1 – începuturi

2010-01-26T02:50:00.002-08:00

*Day one – la prânz*

Azi am aflat rezultatul şi m-au luat ăştia pe sus. Parcă zici că erau securiştii lu’ răposatul şi parcă zici că eram handicapat şi nu puteam să merg de unul singur. M-au luat pe sus şi m-au băgat la zdup, în celula mea. Bine, e un salon de spital, dar arată ca o celulă, iar pentru mine nu există nicio diferenţă între gratiile unei puşcării şi astea de la spital; regula de aur nu ai voie să ieşi – e valabil în amândouă instuţiile. Şi, şi aici, şi dincolo, ori ieşi cu picioarele în faţă ori întreg. Şi nu sunt nici vită, legată de grumaz, să fiu scos din staul pentru adaosurile lor de analize. Ok, understand internarea, e logic, dar ce, pula mea, doar nu sunt cobaiul lor.
În fine, celula mea nu e doar a mea de fapt. Mai e şi a celor patru moşnegi şi încă unul care se aproprie de moşnegeală, care au de gând să mă pricopsească şi cu grijile şi sfaturile lor pe cap. Pentru ăstia 4 parcă a venit apocalipsa. Zău aşa. Zici că e iadul în salon şi în spital, pe glob chiar, cu prilejul acestui porc, nostim la început. Sunt teribili de speriaţi bătrânii ăştia , că vor muri din cauza unui porc, denumit ştiinţific AH1N1, li se pare că a venit apocalipsa şi Dumnezeu a trimis asupra lor sute de demoni şi vro două kile de blesteme. Era să îi spun unui moş agasant “tataie, ţi se pare că mai ai mult de trăit? Nţţ!”, dar m-am temut să nu-i pocnească inima la aflarea adevărului. Un altul, către mine: “Taică, să nu mori, taică!, nu-i aşa că ţi-e frică acum cu holera asta? Şi acum că ţi s-a confirmat finalu’…”. Mă bătea gândul (ziarul) să îi trag o flegmă peste faţă să îl spăl, că era murdar de la o pastilă pe care a supt-o. Asistenta îl minţise că e bomboană. Nu am făcut-o, în schimb, m-am întors către el, am pus privirea de John Cena supărat, grăind: “Ciuma şi holera fuse, Ebola e la pachet cu antidotul. Ţi se pare ţie că mor?”. Nu mi-a mai răspuns. Se temea probabil să îmi spună da. Adevărul său. Să nu-mi pocnească mie inima …

Băse dă cu eroii de asfalt şi cu stele-n trădători.

2010-01-26T02:50:00.001-08:00

Prin secolele 15 şi 16, lucrurile erau mult mai simple. Oamenii ştiau “aici semănăm grâul ca se usucă mai repede. Acolo lăsăm spini şi buruieni ca să le dăm foc”. Asta pentru că ştiau, la fel de bine, că vara vin tătarii şi toamna sosesc turcii. Mda, totul era simplu atunci. Îţi puneai frunze în chiloţi (nu existau pamperşii) şi te duceai la luptă. Uitai de nevastă, soţie, amantă, copii. Îţi înşelai nevasta cu ţara şi te duceai să o aperi de cotropitori. Omorai vreo 150 de turci şi pe vreo 100 îi băgai în spital. Ştefan şi Mihai vedeau faptele tale de vitejie, la fel de bine cum vedeau că luptai cu căcatul la fund, şi te declarau erou. Te numeau căpitan, îţi dădeau casă, moşie şi o mână de oameni din care să scoţi ostaşi la fel de viteji ca tine. Sunt sigur, totul era simplu atunci. Adevăraţii eroi nu erau lăsaţi de izbeliştiâe şi nici uitaţi. Iar ăştia erau cu adevărat eroii neamului românesc.

După 5 secole, adevăraţii eroi sunt marginalizaţi, aruncaţi în ghene mizere, pline cu ignoranţa şi ura celor care îşi uită eroii, aceşti cotropitori care distrug mai mult decât turcii în 500 de ani. Eroismele au devenit stranii, golăneşti şi sunt lipsite de sens. Asta, se pare, doar în opinia (încă) preşedintelui Traian Băsescu (s.a.). Care aruncă cu stele, stele de general, în trădători, dar uită de eroii care au luptat împotriva comunismului. Aruncă cu stele de general în trădători de partid, oameni cu caracter îndoielnic. Deşi, în mod normal şi etic, stelele şi gradele se acordă, în armată, pentru diverse merite. Fapte de vitejie, invenţii, etc. Ce merite au Oprea, Iordănescu şi Onţanu pentru stelele primite? Absolut nici unul. Doar faptul că au trădat pesedeul şi l-au susţinut pe Băsescu. Care, din pură întâmplare, le-a acordat, după episodul trădării, nişte stele pe piept. În schimb, Traian Băsescu, autodeclarat luptător împotriva comunismului, refuză de ceva timp – mai exact, de pe vremea lui Meleşcanu la apărare – să îl decoreze post-mortem pe gen. Eremia Ioan, un om care a zăcut în beciurile comuniste. În afară de asta, acesta a inventat torpila terestră dirijată în 1940, care mai târziu a devenit arma nemţilor în război, după ce Eremia predase proiectul Ministerului Înzestrării Armatei. A luptat pe front în timpul celui de-al doilea război mondial, s-a ridicat împotriva comunismului şi a cerut democratizarea partidului comunist (lucru pentru care a fost disident politic), a scris o carte în care a descris şi a prevăzut destinul regimului comunist. Cu toate că Meleşcanu, alături de subordonaţii lui, a trimis cererea de decorare administraţiei prezidentiale,nici azi Gen. Eremia nu a primit ceea ce merita, o stea, mai exact Semnul Onorific “În Serviciul Patriei”. Deşi este un erou în adevăratul sens. Deh, că doar morţii nu votează şi nici nu pot susţine un candidat în campania electorală. Nu-i aşa dl. Băsescu?Tocmai tu, care afirmai că “regimul comnist a fost ilegitim şi criminal” şi că toţi deţinuţii politici trebuie despăgubiţi, tu refuzi un drept (meritoriu) pentru un deţinut politic, Gen. Ioan Eremia. Se pare că ne-ai minţit Traiane, ne-ai minţit atunci!

de ce nu votez

2010-01-26T02:49:00.000-08:00

A mai trecut un scrutin de vot. Prezenţa – puţin peste jumătate, majoritatea dintre cei care au votat fiind animaţi de scoaterea din parlament a peste o sută de îngânfaţi găinoşi, somnoroşi şi corupţi. Ingrijorător procentul celor care au refuzat să-şi exercite dreptul. Printre ăştia şi eu. Refuz de ceva vreme să asist la infectivele electorale. Ştiu, sunt conştient, de argumentele care mi se pot aduce pentru ca să votez, de enunţurile cu laşitate si responsabilitate. Le pot contracara repede, pentru că sunt superficiale. Iată, câteva dintre precizările pentru care nu votez, precizări printre care se vor regăsi şi alţii.
1) Scena politică e plină până la saturaţie de moşi libidinoşi, uzaţi, foşti pupincurişti pecerişti, care în afară de a îşi osteni oasele deja relaxate sub protecţia fostei securităţi, bună şi generoasă în cazul lor.
2) Parlamentul e plin de invidizi inutili, semianalfabeţi şi cretini, care urmăresc doar interesele proprii şi cele din cercul lor de amiciţii, (de la Oprescu citire) “faţă de pulime” afişând o nepăsare acută şi, mai nou, o prosteală pe faţă (vezi recentele fapte a acoliţilor băsescieni).
3) Sunt prea multe partide politice, majoritatea inutile şi obediente, fără nicio ideologie sau iniţiativă politică.
4) Până nu se introduce votul uninominal 100% şi numărul de parlamentari nu este redus la minim 100-150, nu am de ce să votez. Asta pentru că acum, spre exemplu, votez pe unul care iese primul în colegiul său, dar în Parlament intră un ofilit cu un procentaj mai mic. De asemenea, dacă ar există un număr de 100 de parlamentari (58 deputaţi, 42 senatori), ar fi eficient atâta timp cât în parlament ar intra oameni activi, care propun iniaţiative, proiecte de lege şi sunt incluşi în comisii cu domenii în care au câtuşi de puţină experienţă.
***
Până atunci prefer să stau liniştit acasă, relaxat. Pentru că ei au alte iubiri, alte interese, alte aversiuni, alte gânduri faţă de cele pe care le au cei care votează. Şi pentru că – după cum bine spunea Geovanni Papini – “simt cum atârnă deasupra capului meu sentinţa lor dispreţuitoare, osânda lor arogantă”.

Muraru Sandu – încă un infractor deghizat în poliţist (pe scurt, să nu fac serial)

2010-01-26T02:43:00.000-08:00

●● Acest fost ilustru necunoscut, viitor celebru organ – că doar îl scot din anonimat, Muraru Sandu este lucrător în cadrul poliţiei Braşov, mai exact agent şef principal de poliţie, în cadrul poliţiei universitare Braşov. Pentru cunoscători, acesta îşi are (îl avea la acea dată) fotoliul de om al legii plătit gras şi degeaba pe strada Memorandului, nr.26, Căminul de studenţi nr.5. adică, un cămin în care în trecut s-au întâmplat destul de multe obârşii, conform surselor mele care au jurat că vor să rămână anonime şi de asta nu le dau numele.

Căminul drogului şi a oaspeţilor nepoftiţi
Acesta se duce la locul de muncă într-un cămin studenţesc în care, în ultimii ani, s-au întâmplat multe chiar dacă el stă acolo toată ziulica. Să facem o recapitulare. În urmă cu trei ani, sursele noastre spun că în respectivul cămin o fată a intrat în sevraj sau comă din cauza unor narcotice, ceea ce înseamnă că s-au consumat substanţe ilicite sub nasul lui. Un alt eveniment: în urmă cu doi ani, un tip periculos, a intrat noaptea într-o cameră şi a cam lipsit de libertate nişte fete, timp de câteva ore, până una dintre ele a reuşit să transmită un SMS unui prieten. Şi au venit organele, alertate de acel prieten, au amendat contravenţional musafirul nepoftit, care a plecat apoi să mai facă şi alte ilegalităţi. Asta când fapta lui era de natură penală, dar parcă tot mai importantă e comoditatea, ci nu siguranţa cetăţenilor. Plus, un zvon care spune că admin-istratora căminului a cazat pe fals persoane care nu aveau nicio legătură cu Univ. Transilvania, adică actele de corupţie a unei bugetare. Recapitularea asta a fost pentru a arata că toate astea s-au petrecut sub nasul lui Muraru. Bineînţeles, şi a colegilor lui. Care ar fi trebuit în primul rând să prevină.

Mersul pe drumuri publice – ilegal?
Asta e marea întrebare, pentru că, se pare, Muraru acţi-onează probabil după codurile lui penale şi civile care răspund la întrebare că da, sătul de tergiversările noilor coduri. Astfel, nu îmi explic de ce a oprit un om pe stradă. În concret, omul nostru mergea pe strada Memorandumului, îndreptându-se spre o societate unde urma să susţină un interviu pentru un post de conducere. Societate situată la 700-800 de metri cu căminul cu pricina. Aici intervine agentul Muraru, alături de un coleg, care îl opreşte şi îl invită, într-un mod obsesiv, pe omul nostru în biroul lor, unde dă drumul la robinetul cu ameninţări şi jigniri. Precizăm, şi dacă e nevoie repetăm, victima lui Muraru mergea pe stradă şi s-a oprit la un magazin de unde a achiziţionat un energizant. Motivul, asta oficial, o persoană tembelă – pasibilă de denunţ calomnios – a reclamat, atenţie!, verbal că acesta s-a luat de ea. În ce mod? Prin simplu fapt că merge pe un domeniu public? Şi dacă persoana aia era tembelă, trebuia şi organu să-i ia exemplu? Răspunsurile par a fi pozitive, de asta nu aştept ceva din partea lor. După lungi discuţii în care victima cere să i se spună acuzaţiile, iar organul nu le ştie nici el, acesta, Moraru, îi „recomandă” călduros să nu se aştepte la dreptate şi nici să nu o caute, că „pot să te cercetez mai rău”. Mai mult, ca să arate că are şi activitate, Muraru îl arde la buzunar cu o amendă contra-venţională în baza OUG 97/2003, care e cu totul alt rahat în altă oală.

Muraru se face vinovat şi este acuzat oficial
de abuz în serviciu şi fals în înscris oficial. Pentru că a oprit un om pe stradă, fără un motiv coerent, şi l-a amendat în baza unei legi ce se referă la viza de flotant, tra-la-la. Asta pentru că vroia să mulţumească acea persoană tembelă. Cu toate că nu a putut demonstra că victima sa stă mai mult de 15 zile pe lună în Braşov, că să îl poată arde. Şi fals în înscris oficial pentru a scris în procesul verbal că „locuieşte de aprox. doi ani în BV”, deşi nu era nici un an de când subiectul lui rămânea câte o săptămână pe lună în Braşov, lucru care conf. legii nu necesită viză de flotant. Însă, scopul acestui poliţist universitar nu era nicidecum respectarea legii, ci umflarea burţii şi săvârşirea unei infracţiuni de către el, Muraru, pentru că altcineva aşa a vrut. Ceea ce e pasibil şi de trafic de influenţă. Pe lângă abuz în serviciu şi uz de fals în înscrisuri oficiale.

►Bogdan Bărbieru ©
bogdanb.pingu@gmail.com

PS: Pe 5 noiembrie s-a împlinit un an de când organul săvârşeşte o infracţiune. L-am publicat acum pentru ca să avem şi un motiv de party –un an. Coruptul zâmbeşte că e „asmo-car”. Hai noroc!

ganduri nocturne 1

2010-01-26T02:41:00.000-08:00

» In clipele in care ma simt pierdut prin reminescente, prin nopti, precum aceasta, in care stelele cad si eu ma scald in ele, prinzandu-le in mana, nopti in care greierii scot un zgomot hartuitor in tacerea iernii, imi dau seama, cuprins de o melancolie compasiva, ca incep sa devin un nocturn, ce nu poate ochii sa-i inchida pe perna ce inca mai pastreaza o mireasma din parfumul ei. Sa dau vina pe griji, ale mele sau altora, pe mireasma pernei? As putea fi dobitoc, caci imi place si sa creez cand stelele lumineaza cai intunecate, cand raza lunii dezvaluie simptomaticul romantism. Poate ca de asta nu pot sa dorm. In Mizil ploua. Aici, in Brasov, e ger. Uneori e frig si in sufletul meu. Cred, ca din cauza ca aici revad din cand in cand fragmente de trecut. Trecut frumos, imbalsamat cu clipe romantice in ploile reprimate de zambete. Nu de plangeri, nu de tristeturi molatice. Trecut ce, pe zi ce trece, devine tot mai indepartat. Din cand in cand – de la o vreme, mai rar –, chiar si atunci cand bratele unei noi “EA” ma inconjoara, resimt lipsa acelor momente. Nu am crezut vreodata ca cineva drag va uita de tot binele facut si imi face cunostinta cu acea latura care zace in noi toti, doar ca se mai intampla sa fie atat de adanc ingropata de un habotnic mortuar si profanator in acelasi timp. Sa fac cunostinta cu dusmania acelei persoane. Stiam ca lumea asta mare si larga e plina cu rautate si ranchiuna sau perfiditate. Stiam … Insa, vroiam ca lumea mea, o America pe care putini au descoperit-o cu adevarat sa fie altfel …sa le contina pe toate. Si durere, si lacrimi. Si zambet. Dar fara tradare, injunghieri pe la spate si oameni ce se tem de acceptarea adevarului … o lume mica, dar frumoasa … … Dar “EA” … vechea … ratacita acum pe drumuri tulburate, scriptate in nesfarsitul unui final nesosit … E trist, ca gandul meu nocturn, ca lumanarea dorului de vechea “EA” arde si tot arde … “De ce nu va impac…”, apuca sa spuna o amica. Ce rost ar avea …? Intrasem tineri si frumosi. Ce imbatraniti iesim si far’ de rost in tot ce-a fost! …

ruga, puiule demon

2010-01-26T02:30:00.000-08:00

stiu, e trist. nu am prieteni,nu iubesc pe nimeni, nu ma iubeste nimeni

In fiecare noapte, inainte de somn, in fiecare dimineata, cand ma mai voi trezi, ma voi ruga pentru tine Puiule Demon, ma voi ruga la Dumnezeul nostru, Allah-ul unora, Budha altora si eretismului parintilor tai, ma voi ruga ca tu sa cazi in groapa pe care ai tai mi-au sapat-o, ca sa primesti ce meriti. Ma voi ruga ca tu sa devii tu, sa primesti exact cat poti duce, sa inveti cei aia viata, sa ai parte de ce tu, alaturi de satra ta tembelizata, mi-ai oferit. Ma voi ruga Puiule Demon in fiecare noapte de acum incolo sa poti dormi bine pentru ca dimineata sa ai forte proaspete cu care sa distrugi destine. Ma voi ruga sa ai parte numai de persoane perverse ca sa-i ofere mintii tale neprihanite ceea ce merita. Mai voi ruga sa nu te schimbi pentru ca in final sa ii alungi de langa tine pe toti si pe toate care ti-au intins o mana de ajutor si care tin la tine cu adevarat. Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca in continuare sa ramai cea mai mizera si lipsita de caracter fiinta pe care am cunoscut-o, sa fii gunoiul si nenorocile din viata mea, sper ca nu si a altora. Sa nu te schimbi! Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca sa mai intalnesti pe cineva care sa te poata iubi, aprecia si considera prietena asa cum esti tu in realitate, ci nu cea pe care o afisezi. Ma voi ruga sa ai o singura personalitate, ci nu doua. Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca sa te perfectionezi in arta satanica a minciunii si a manipularii si sa traiesti in teribilismul acestei arte, inconjurata de minciuni, ca din minciuni esti facuta. O sa ma mai rog sa traiesti. Sper ca vei rezista!

dragobetele si puiu

2010-01-26T02:26:00.000-08:00

•• Despre mine au spus multi – si-o spun si eu adeseori – ca sunt nascut intre Valentine’s Day si Dragobete pentru a avea parte de dragoste cu nemiluita. Asta in conformitate cu decretul emis de urzitoare, la nasterea lui Bogdan Barbieru. Asa o fi, insa problema este ca iubit am fost, nu ma pot plange. Am inlacrimat multe fete si femei. Din pacate pentru mine, nu de fiecare data fata cu care imparteam o pereche de inimi m-a iubit. Eu nu am iubit decat una. Nu sunt mereu lucrurile asezate prin valurile vietii asa cum le dorim … in afara de asta, de multe ori Valentine’s day, alias ziua indragostitilor de pretutindeni, m-a prins singur s-au la distanta de iubita. Asa s-a nimerit. In fond, consider acest import un kitsch in sinea lui, la noi in tara. Din cauza preluarii bolnavicioase si a inselatorului mod in care a fost inteleasa (trec peste detalii, ca sa nu prelungim). Ea, ziua de 14 februarie, are in sinea ei un scop nobil – mareste iubirea, o legenda nobila – pan’ cand moartea ne va desparti. Problema este ca aceste lucruri au fost uitate. Ea a fost luata drept o zi a cadourilor – trece drept un sentiment material, ca ceva cul, nu neaparat biutifaull. I s-a uitat scopul. Si de aceea printre altele reprezinta un kitsch.

Cand iubesti si esti iubit e totul. Cel putin eu cand iubesc o fata imi doresc sa-I arat zilnic cata importanta are ea pe aleea drumului nostru.

De partea cealalta, direct de pe plaiuri mioritice, la doar cateva zile distanta si mai putin asteptat, soseste mai putin mediatizatul batranul copil, pururea indragostit: DRAGOBETELE. O sarbatoare a iubirii, o traditie ce se pierde in asfaltul razbunator al junglei cotidiene. Inconjurat de alte kitschuri importate, Dragobetele rezista cu greu. Macar din patriostism sau din recunostinta fata de persoana iubita, azi, am putea sa-I daruim ei o floare …

Bogdan.pingu@gmail.com

PS: Anul trecut, de Valentine’s Day, i-am oferit puiului – de acum ratacit pe alt drum – trei flori din trei mame si trei tati diferiti, in trei vaze si in fiecare vaza o floare cu o poza ce ne reprenta pe noi ca un cuplu cu un mesaj pe spate. In prima poza aparea un puisor de soricel (alintul meu pt ea) cu mesajul: “NICI MACAR CELE MAI FRUMOASE FLORI DIN LUME …”, in a doua poza eram eu cu ea la inceputul realatiei si pe spate mesajul “…NU STRALUCESTE CA TINE. TE IUBESC …”, iar in a treia poza era un pingu’ imperial (adica eu), cu mesajul “MA SEMNEZ AL TAU PT. TOTDEAUNA, PINGU.”

Scriu acest lucru nu din romantismul gestului, ci pt ca pur si simplu mi-am amintit fara sa vreau de acest “Valentine’s day”, singurul petrecut alaturi de ea (desi am fost impreuna vro trei). Si daca totul e pierdut intre noi, mai ramand in urma noastra doar un copil pe nume Amintirea, ratacesc acum in bratele altei ea. Insa, orice Valentine’s day e urat, pt mine. Atunci cand nu mai iubesc …

fragmente din jurnalul unui detinut

2010-01-26T02:25:00.000-08:00

Am fost la masa si am mancat un piure de cartofi. Avea un gust cam ciudat si cam diluat. De ciorba nici nu m-am atins. Am vorbit cu Nane despre mitul “scaparii sapunului pe jos”. Mi-a zis sa stau calm. E valabilor doar in cazul pedofililor, considerati aici bulangii. In parnaie, bulangiu inseamna tip care se arde in fund.

Nane a spus ca in aceasta seara imi va povesti cum a ajuns aici, dar si despre alte jafuri executate la comanda. De astfel, a spus ca mi-l va prezenta si pe Marian Pilica, un veteran al inchisorilor, unul dintre bosi. Cica daca te pui bine cu el, te doare-n pul* pe urma. Ce-o fi, o fi! Mi-e rau. De as putea sa fac rost macar de o bila!

***

Ce pot sa zic? Valentina a plecat acasa la parintii si nu stiu de ce simt ca o voi pierde. Sau poate ca ma pierdut-o eu mai demult si nu am realizat acest aspect. Ma simt ca naiba ca am inselat-o iar cu Adelina. Nu stiu de ce, dar incep sa revin din nou la vechea meteahna: din floare-n floare. Of, of … ma gandesc ca daca am stat trei ani fara sa insel pana acum, nu pot sa mai stau inca fara alte femei … cred ca da, cu toate ca tentatiile sunt mari in jurl meu. Dar eu o iubesc pe ea, in fond cine se mai poate lauda cu cele 30siceva de femei ce le-am avut pana la 18 ani, cand am cunoscut-o pe Valentina. Sunt singur, in mijlocul acestei garsoniere. Unul dintre pereti l-am „parchetat” cu fotografii. Nu stiu … probabil ca ar trebui sa fiu fericit ca sunt cu ea si ca ea ma iubeste … dar e un imbold, ceva ce nu ma lasa sa fiu linistit … ****

Un detinut mi-a facut rost de o carte. “Impacarea”. O carte de 250 de pagini. Am citi in vro 35 de minute cam 40 de pagini, pe nerasuflate. Plictiseala e tot mai mare. Ma bucur ca il pe Diodel coleg de camera dar ma intristeaza gandul va pleca … va fi liber din nou …asta ma bucura.

In continuare starea mea psihica e destul de proasta. Simt cum am devenit un ratat, mi-e scarba de mine, de tot ce sunt acum. Cui nu i-ar fi?!

Tremur in continuare in urma faptului ca nu am mai avut acces la nic macar o bila de cand sunt aici.

Noaptea, Diodele! Ca tu dormi demult.

***

E noapte. Imi dau seama ca am inceput sa scriu ieri si acu e azi, dar oare exista cuvinte in care sa imi sintetizez durerea ***

Aseara am iesit pentru prima data din celula si am fost la masa. S’a servit cartofi prajiti cu niste carnati sleiosi, de care mi’au fost scarba si nu m’am atins de ei. Am stat la masa cu Diodel si cu Nane. Am discutat cu primul si mi’a spus ca ma intelege. Ca si el cunoaste ce te’ncearca cand esti tradat, inselat sau umilit de persoane in care iti pui toate increderea. El a actionat sub furie atunci cand si’a prins iubita cu altul in pat si I’a bagat in spital pe amandoi (mi’ar place sa fac si eu la fel, desi ultima oara nu eram de acord cu violenta domestica). Tot el a anuntat salvarea si politia. N’a fugit. I’a asteptat. Si’a recunoscut fapta. Le’a spus senin: “nu regret”!. A fost bagat la zdup 5 ani. A facut 3 si in curand va iesi pentru buna purtare. Comisia de disciplina I’a acceptat cerea. In 10 zile va scapa din acest loc jegos si plin de igrasie, in care regii celulelor sunt soarecii. Am observat ca unii folosesc aceste animalute pe post de carausi.

Nane este un tip laudaros, insa prima impresie: un om ce duce lipsa acuta de inteligenta. Cu toate c’are dreptate cand spune ca nu exista jaf, crima sau viol perfect, ci doar politisti prosti. A plecat in Italia pentru a munci, dar a devenit hot. La inceput lucruri marunte, haine din magazine spre exemplu. Apoi a trecut la jafuri armate, cica sa fie vreo 30, dar garda l’a bagat la facultate doar pentru unul. Asa se lauda el. A fost extradat din Italia in Romania pentru a isi satisface stagiul de reeducare timp de 6 ani.

Daca Nane este lipsit de modestie, Diodel este un tip cumpatat, cu oarece intelepciune. A fost un om cu bani, cu o viata frumoasa si tot ce a facut a fost pt “boarfa” sa. In final a pierdut totul si a sfarsit in puscarie.

In intamplarile lui ma regasesc si eu pe undeva. Oarecum povestile noastre se aseamana. Diferenta e ca el a aplicat o bataia sora cu moartea femeii.

Eu, din pacate, nu …

***

Peste 30 de minute se serveste masa. Cica mancarea la cantina e bunicica, iar dupa ce “bagi la ramazam”, cum a spus Diodel. Apoi, tot la cantina, poti sa vezi si un film. In puscarie, potrivit lui Diodel, nu ar fi asa de greu sa te descurci. Atata timp cat ramai cu capul sus. Azi voi iesi din celula pentru prima data de cand sunt aici. Mi-e dor de o terasa, de prietenii care ii aveam si chiar si de EA … pe SRB l-am pierdut in accidentulala de masina, iar Florin e inchis in Germania. Resimt tot mai mult lipsa drogurilor. Am intrat aici dependent, dar trebuie sa ma transform in independent fata de narcotice. Ma duc sa halesc … in fond, trebuie sa observ daca miturile despre puscarie sunt reale … ***

Doua zile. Atatea au trecut. De dimineata am schimbat cateva vorbe – cred ca pot spune ca am avut o discutie – cu colegul de celula. Pana azi, avusesem doar o discutie despre de ce, cum si pentru cat timp am ajuns aici. De doua zile n-am mai mancat nimic. Nu pot. Mi-e scarba de igrasia de pe perete. Scarba de mine. Miros urat. Aici nu am acces la dusuri decat o data pe saptamana … vinerea, parca. La fel si cu vizitele … duminica. Dar cine sa vina la mine sa ma vada. Nu mai am pe nimeni. Sunt singur … singuratate absoluta. Tremur tot si abia pot sa ma misc.

Ma simt dezgustator.

Cand voi iesi de aici – daca voi mai iesi – voi avea grija de toti cei care m-au tradat. Umilinta, tradarea conduc la violenta. Dar, oare?, razbunarea nu poate avea si un gust dulce?!

Doar tu mi-ai mai ramas, n-am crezut ca vreodata am ajung sa ma drept prieten o claie de foi albe, dintr-o agenda …

***

Jurnalul unui detinut/ azi, 14 iulie

Scris de Bogdan Barbieru

Draga jurnalule,

Ma simt ciudat. Sunt inchis de doar 3 ore si imi vine sa vomit. Mi-e scarba de celula asta jegoasa, cu sobolani care probabil ca va umbla noaptea pe aici. Gardianii sunt niste cacati diluati in apa de ploaie. Cu toate ca ei se cred aici buricul pamantului. Singura persoana care ma poate ajuta sa scap de aici, fosta mea logodnica, e de negasit. Desi nu mai vazut-o de cateva luni bune, a vrut sa se razbune pe mine, m-a mancat de bani, oarecum , are si ea o vina ca sunt aici, iar mie, ca un tembel, imi este dor de ea. Nu inteleg … nu reusesc … sa inteleg cum poate cineva caruia i-ai dat tot si ai facut sa nu-i lipseasca sa te distruga si sa iti vrea raul. Iar eu … eu ca un tantalau, ca un … bebedeu …, eu continui sa o iubesc. Da, stiu e o prostie sa o spun … dupa tot ce mi-a facut dar asta este. Mi-e dor de ea. MI-E DOR … si cel mai rau ma doare e ca timp de trei ani am crezut ca o cunosc. Vezi tu, am incercat sa o urasc … degeaba … n-am reusit. Si am incercat cu alte fete … am dat la buci de mi-a sarit capacele … dar tot … tot pe ea o visam … ce as putea sa fac?

In fine, cica peste doua ore se serveste masa …

Am coleg de celula pe un tip … Dodel … parca il cheama … a fost inchis 3 ani pentru ca si-a batut fosta iubita si pe iubitul ei pana cand nu s-au mai putut ridica … mai are cateva zile si se elibereaza.

As vrea si eu sa ma razbun … dar oare am sa pot sa o fac?

Mi-e rau … tremur tot … ma gandesc doar la ea si la cum dracu sa scap de aici … imi vine sa tip … libertatea … daca mi se va fura libertatea aleg sa imi tai venele … de droguri aici poti sa faci rost cum vrei … (PINGUINUL)

***

Am fost la masa dar nu am putut manca. Simt ca stomacul mi se strange … mi-e scarba … scarba … ca atunci cand am vazut o tarfa cum vomita in piata la Romana, in Bucuresti, din cauza faptului ca luase o supradoza si tocmai ii facuse un bot lu’ un smecher din Primaverii care „terminasera” in gura ei … igrasie isi face simtit mirosul tot mai mult … simt ca innebunesc … ma intreb cat voi mai rezista in ritmul asta … as vrea sa strig … AJUTOR, AJUTOR! …, dar stiu ca nu ma va auzi cineva care m-ar ajuta.

Am facut un plan: cum o sa ma razbun cand o sa ies de aici pe curva aia care trei ani si ceva mi-a fost amanta-iubita-logodnica. Dar, la dracu cu iubirea asta si cu sentimentele mele!, chiar am sa pot sa o fac …?

Imi vine acum in minte o pilda, o povata a Sf. Ioan Gura de aur . o stiu de pe vremea in care ma duceam la biserica si imi placea sa cand „PREA SFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU’ … nu stiu, dar parca ma regasesc in aceste cuvinte….

„Crezi ca te razbuni asupra aproapelui, dar te chinuiesti pe tine insuti. Te dai in bratele pornirii ca unui calau launtric care te impresura din toate partile si-ti sfasaie linistea. Ce poate fi mai nefericit decat un om mereu stapanit de manie? Ca si nebunul furios, care nu se bucura nicodata in liniste, care e fara incetare in fierbere, zi de zi furtuna gandurilor lui se inteteste si isi aduce aminte vorbele si faptele celui care l-a jignit. Ii aude numele? Se umple de grea manie, ca fiara – si se framanta in sine fara incetare. In zareste numai? Iata-l cazut prada groazei, tremurului, ca si cum ar suferi cele mai mari rele. Ii vede vecinii, un vestmant, casa, strada? Toate aceste privelisti sunt un chin pentrul el” …. mai ales daca si candva era in stare sa plateasca cu viata pentru bunele acelei persoane …

***

Ma simt dezgustator.

Cand voi iesi de aici – daca voi mai iesi – voi avea grija de toti cei care m-au tradat. Umilinta, tradarea conduc la violenta. Dar, oare?, razbunarea nu poate avea si un gust dulce?!

Doar tu mi-ai mai ramas, n-am crezut ca vreodata am ajung sa ma drept prieten o claie de foi albe, dintr-o agenda …

Publicat în drogsex, jurnalul unui detinut | Tagged: condamnat pe nedrept, jurnalul unui detinut |

Azi, 16 iulie 2008, ora 18:00 //Jurnalul unui detinut

Scris de Bogdan Barbieru pe noiembrie 18, 2008

cum un securist se da jmeker cu politistii. pe care ii foloseste la intimidare

2010-01-26T02:24:00.002-08:00

Stim cu totii ca tata aia putin cam schioapa si mai mult legata la ochi, alias dna. justitie, colaboreaza cu asa-zisele organe ale legii, care se pare ca devin tot mai ipotente. Nu de alta, dar in ultima vreme organele astea par sa aibe ca model pe verisoara lor justitie si sa-i semene tipei oarbe si schioape. Mai mult de-atat unii considera ca tipii imbracati in uniforme albastre pot fi folositi in scopuri de intimidare. Iar organul, cam moale, da din cap in sensul pozitiv. Astfel, unii chiar folosesc organele legii drept mijloc de intimidare. In fond, varianta cu organul e mai ieftina decat daca ai pune bodyguarzi, recuperitori sau ai vrea sa cumperi persoana care trebuie intimidate. Dar sa trecem la fapte! Romeo feat. Julieta vs. parinti In urma cu cateva zile, ai sa zicem 3 – 3 ani si juma’, un promitator jurnalist si scriitor cunoaste o Julieta. Cei doi devin un cuplu, sentimente puternice ca doar sunt adolescenti. Lucrurile decurg ca intr-un cuplu matur pana cand unul dintre parintii fetei comit o fapta mai violenta, mai naspa, ai sa spunem ca a batut un copil. Romeo cand primeste informatiile nu se da in laturi si scrie un material cu privire la acest eveniment. Urmeaza un episod dintr-o telenovela Lucrurile intre cei doi se complica apoi, cei doi se despart. Parintii fetei se transform in lansator de amenintari, jigniri si laude cu “pilele” lor, unul dintre parinti fiind un fost securist. Insa, dragostea dintre cei doi ramane la fel de puternica, iar tinerii devin eroii shakesperieni moderni, adica pornesc o relatie in secret. Cu toate ca fata primeste amenintari de genul: “Te dam afara din casa si te lasam pe drumuri daca mai umbli cu ala”. Amenintare provenita din partea parintilor, cam inumani. Politist intimidator, secventa 1 La cateva zile, ai sa spunem un an – un an si ceva, dupa cei doi s-au impacat parintii fetei afla. Si se pun pe treaba. Ameninta fiica cu amenintarea de mai sus, doar ca adauga: “nu faci ca noi, nu mai esti a noastra”. Astfe, tipul este chemat la o sectie de politie dintr-un orasel prahovean, unde comandatul (cu un nume care probabil deriva de la roata) i-a declaratii celor doi sau mai bines spus doar lui. Batranul securist anunta fericit: l-am facut si l-am intimidat pe tanar. Practic, tanarul a fost anchetat pentru ca vorbeste cu fata la telefon. Si chiar scos vinovat (insa fara vreo sanctiune), fara sa i se acorde prezumtia de nevinovatie. Acum, e ilegal sa vorbesti la telefon cu o persoana? In mintea unui bolnav, alde securistul, da! Acum, e ilegal sa iti vezi si sa iti saruti iubita??? Eu spun ca nu si ca asta nu e treaba politiei! In primul rand, nu e frumos sa te bagi intr-un cuplu si problemele lui. In al doilea rand, un politist cu toate doagele la cap ar fi trimis securistul la balamuc dandu-i un sut in cur. Insa, mai exista si alte variante: parintii fetei fie au avut asa-zisele pile, fie a dat plicul, fie a fost abuz in serviciu, fie au o influenta mare printre organe legii – si-asa multe dintre ele ipotente. Iar asta parca suna a coruptie. Poate D-NA cea buna va dezlega misterul. Politest intimidator, secventa 2 Cu toate aceste piedici, si cum in dragoste se si mai iarta (mai ales cand gresesti fiind obligate), indragostitii isi continua povestea, doar ca actiunea se muta din Prahova in Brasov. Si de data asta parintii fetei afla, povestea continua. Asta pana cand tanarul i-a decizia sa rupa relatia, nedorind sa distruga familia fetei. Si dupa o cearta mai dura d.p.d.v verbal se despart. Parintii fetei afla si de acest lucru (v-am unul dintre ei a fost securist) si danseaza in ritmuri de manele de bucurie. Doar ca ura lor fara margini pentru acest tanar i-a facut sa isi transforme propria fiica intr-un obiect de uz cu iz de razbunare. La cateva ore dupa despartire, hai sa zicem 11 zile, tipul este chemat iar la o sectie de politie din BV de catre un inspector Neg**la (nu facem discriminare, dar asa il chema). Chemat asa pe un ton obligatoriu prin telefon si nu prin citatie asa cum cere „procedura”. Acuzatii: aceleasi lucruri de mai sus plus ceva violenta printr-un strans in brate mai puternic J, lucru pentru care ar trebui sa se acorde inchisoare pe viata! Si in acest caz prezumtia de nevinovatie dispare, iar ca dovezi sunt aduse: una bucata martor (cu care tanarul se afla in conflict), un certificat medico-legal (CML)(eliberat la vreo 48-72 de ore diferenta). Si o relamatie facuta dupa 11 zile de la despartire. Pai, o vanataie poate disparea si dupa cateva minute sau ore, iar tu ca medic legist acorzi un CML la cateva zile. Insemna ca “money talk” si nu esti decat un medic spagar. Alte semne care ne arata ca gaborii pot fi folositi pentru intimidare consta in faptul ca fata a retras plangerea dupa circa 5 minute cand securistul nu era prin preajma dar si faptul ca asa-zisa marotra nu a dat nici macar vreo declaratie. Si tu ca un politist cu toate doagele in cap cum poti sa chemi pe cineva la politie cand chiar si reclamanta recunoaste ca nu a fost lovita!? Un gabor cinstit s-ar fi intrebat si el “de ce e facuta reclamatia la 11?”, “de ce CML a fost eliberat la cateva zile?”, de ce martora nu da vreo declaratie?”. Insa putin trafic de influenta e tot un act de coruptie doar pentru unii, nu pentru toate leprele de organe corupte pana-n fund. Daca tipul dadea plicul, lucrurile nu mai stateau asa. Asta cu conditia ca plicul sa fie mai gros J. In loc de concluzii O poveste de iubire de trei ani si juma’ distrusa. Politisti corupto sau cu catve bile lipsa. O pereche de parinti pe care ii doare fix in fund de odrasla lor, de fericirea ei, prefera s-o distruga, s-o foloseasca ca un obiect dupa vrerea lor, semn ca obiceiurile comuniste au ramas in sange. Cam asta e bilantul telenovelei. Riscam sa ajungem la parnaie nevinovati. Doar pentru ca iubim si pentru ca asa vor unii. Solutia: emigram spre SUA. Macar atat, daca nu scrie “nascut in SUA” si pe noi!

caracterizare

2010-01-26T02:24:00.001-08:00

io sunt io. sunt un roman care scrie la un ziar si lucreaza la o carte. pot spune despre mine ca “sunt vechi, dom’le”, in mine inca nu a murit mirarea. Io sunt io. Sunt nascut in primii ani viata a iubirii dintre mama si tata. parintii mei sunt mama si tata, iar numele lor sunt doar mama si tata. In prezent, ocupatia lor este una speciala: asteapta sa ma intorc acasa. Cat despre faptul ca am fost vreodata sub influenta unor actiuni judiciare, asa este. am fost cateva luni inchis in mine. In mine a fost inchisa toata dragostea si tot visul unei umbre, iubirii dandu-i chip de mama si urii chip de lacrima (dupa cum zicea grigore vieru). io sunt io. Cel mai vesel om trist. Din lume.

ceva absolut normal ... un politist corupt

2010-01-26T02:22:00.000-08:00

PROCES VERBAL: in urma cu cateva zile, ma aflam pe str. Memorandumului, din mun. Brasov, in jurul orei 8.00, mai exact in timp ce ma deplasam spre sediul unei societati unde, absolut intamplator, sunt angajat. Asa ca am trecut printr-un complex studentesc al carui nume este omonim cu cel al strazii maisusamintite, cand am observat o persoana care prin bogata sa imaginatie creeaza tot felul de conflicte si povesti de amor, in care printre personajele principale sunt si eu, cu toate ca nu am nicio participatie la asa-zisele evenimente. Acea persoana, Cristea Alexandra Valentina pe numele ei de fata mare ce nu mai este, m-a observat si ea la randul ei, exclamand “oups … am dat de belea”. M-am uitat in jurul meu si nu am vazut pe nimeni. Cum pe mine ma cheama Bogdan, ci nu Belea, mi-am spus: “asta-I dusa rau cu capul”. Ea s-a intors din drum. La circa 120 de secunde, in timp ce m-a deplasam agale cu pasi de melc – ca doar nu viteza lui Schumi’ – spre serviciu, mi-au aparut in cale … lupii moralisti in civil … ptiu, maica … aaa … adica doua organe, care desi nu s-au prezentat mi-au adresat cu insistenta o invitatie de a merge cu ei in biroul lor, ala de militie universitara, unde se va tine un simpozion pe tema “o amenda nu strica niciodata”. Eu am declinat invitatia pentru ca: 1) mama m-a invatat ca nu-I bine sa vorbesc cu strainii si 2) la sediul firmei urma sa aibe loc un simpozion pe tema “Rolul dispecerului intr-un spatiu comercial”, iar 3) la redactie subiectul barfei era “metode de a iti recupera automobilul furat cand anchetatorii freaca … menta. Metoda becaliana si hrebenciucana”.

Cum invitatia devenise o obsesie pentru cele doua organe, m-am lasat pagubas si am acceptat invitatia. Asta dupa ce am aratat legitimatiile de serviciu. Am intrat in biroul lor – mobilat cu prost gust si urat mirositor – iar un organ trecu’ la pipaieli si cotrobaieli prin portofel. Le-am replicat ca mie inca imi plac (enorm, chiar) si ca nu-s genul meu. Ei au insistat cu legea 61 pe 91, eu ca nu exista un articol referitor la ceea ce fac ei. Apoi a mai aparut si susnumita individa (o curva ieftina de fel, care o imita exceptional pe Magda Ciumac), care a are o imaginatie bogata (probabil de la fumurile inhalate), ce a scris o declaratie la sto’ cu nu stiu ce prostii ce nu le va putea dovedi nici in ziua de azi. Un anume agent Moraru mi-a daruit un pix, eu l-am refuzat ca aveam si eu doua. Oricum, mai scumpe ca a lui. El a insistat, eu iar am refuzat. El m-a poftit sa scriu pe o foaie alba dupa dictarea sa. Eu am refuzat cu replica “vreau sa stiu de ce-as putea fi acuzat? Ca ma duc sa muncesc si nu ii fac pe altii de bani, ca acuzatoarea?”. El a continuat: “nu conteaza”, eu : “cine pluseaza?”. Cu plicu’, spaga si relatiile, bineinteles (n.m.: dupa cum vedeti cei doi agenti aveau o obsesie, eu la randul ii terorizam cu obsesia mea de a inota contra curentului in acest caz). Dupa care am incercat sa duc o munca de lamurire, insa zadarnica, caci concluzia finala fu’: “in unele cazuri, bancurile cu militieni nu sunt glume, sunt fapte cotidiene”. Pe scurt, am purtat o discutie cu respectivul Moraru pe tema “drepturile si libertatile omului”, ca din cate stiu eu i-am zis si lui. Adica, “strada cu pricina are utilitate publica si privitul este dreptul tuturor celor care detin doi ochi (sau mai multi) intre nas si frunte, fie om, fie animal, ca e dat de la Dumnezeu prin intermediul lui Adam si Eva si a urmasilor, urmasilor lor, iar eu nici macar nu am schimbat vro’ vorba cu acea persoana”. D-l agent Moraru, mai zambitor decat de obicei, dar cu o privire nauca, zis-a: “nu conteaza, eu-s organul”. Replica mea: “sigur nu al legii!”. Am iesit afara, sa fumez o tigara, a iesit si el, adica organu’, dupa mine si a inceput sa-mi explice ca nu am facut nimic, ca oricine poate depune plangeri si ca ma va amenda cu toate ca n-am facut nimic. Pentru ca – nu-I asa? – trebuie sa arate si el superiorilor ca face ceva, ca are si alte activitati in afara de a sta pe scaun. Si a mai dat de inteles ca “unde relatii si plicuri nu-s, cazi nevinovat” sau ca “unde relatii si plicuri is, acolo is succesuri” (nu a zis chiar asa, dar a dat de inteles).

Nedumirit si/sau uimit, am ridicat tonu’. “Asta-I un act de coruptie si trafic de influenta s.a.”. El: “nu stiu si nici nu ma intereseaza”. Am plecat direct la un avocat, unde am scris o plangere prealabila (penala devine dupa ce primeste acceptul urmarii penale), trimisa catre D-NA cea buna, colo-n deal, la Bucuresti. Cu toate astea … amenda a fost deja anulata.

Cu toate ca … daca stau si mai gandesc mai bine, nu a fost chiar asa de rau: am aflat ca in zona sunt multe furturi auto ce risca sa fie clasificate cu AN (autor necunoscut). Lucru bun de un articole …

avatar

2010-01-26T01:32:00.000-08:00

eficienta unei politiste

2010-01-26T01:31:00.000-08:00

Ştii cum se evaluează eficienţa activităţii mele? Prin numărul de cazuri rezolvate!”, îmi spuse o poliţistă de la o secţie de poliţie braşoveană în timpul unei anchete. Corect!, gândesc fără să rostesc cu voce tare. Însă, în urmă cu ceva timp, un fost şef al poliţiei îmi spunea că atunci când previi eşti şi mai eficient. Îmi mai spunea că e extrem de uşor să dai o amendă, să bagi pe câte unul la zdup pentru câte-un mizilic, dar te ocupi de aceste lucruri în timp ce cazurile mari nu-şi găsesc rezolvare. Şi îmi mai spunea că dacă vrei să fii un bun poliţist trebuie să ştii să lucrezi cu oamenii, să fii şi un bun psiholog. Îmi dădea exemplu pe un tip care încă din liceu era un smardoiaş, dar care avea cap. Ar fi putut de atâtea ori să îl „ardă” pe penal şi chiar să-l bage la răcoare. A ales, în schimb, să încerce să-l îndrepte. Şi a reuşit, iar azi tipul e directorul general al unei mari societăţi. Pentru acest chestor eficienţa se măsoară altfel. Pentru poliţista din Braşov se măsoară în cazuri ce se lasă cu pedepse. Indiferent de vină sau nevinovăţie. În Braşov, am observat o diferenţă între poliţiştii de acolo şi cei din Prahova, Bucureşti, Vrancea, Buzău ori Iaşi. Amenzile se dau cu uşurinţă, nu contează dacă faci ceva sau nu, chiar dacă mergi pe drumuri publice şi îi tresare unui miliţian deghizat în uniformă de poliţist să te facă, abuzând de funcţia sa, delăsarea şi comoditatea sunt la loc de cinste, tupeul de miliţian cu caschetă este din plin, prezumţia de nevinovăţie nu prea există, iar cazurile mari nu-şi găsesc răspunsuri, cu tot ajutorul venit din partea superiorilor bucureşteni. Asta în Braşov. În judeţele mai sus amintite, unde am locuit o perioadă sau am lucrat, am observat poliţişti ce au renunţat să se creadă buricul pământului, mult mai interesanţi de munca lor şi mult mai îndoielnici în rezolvarea anchetelor, căci dacă exista îndoială, atunci te apropii mai mult de adevăr. Însă, nu e bine să generalizăm aceste aspecte. Generalizările sunt de obicei false, inclusiv şi aceasta. Pentru că ceva asemănător cu ce îmi spunea chestorul am întâlnit la poliţista din Braşov, pe numele ei Cornelia Popa. A fost prima dată, de când îmi duc bucuriile şi ponoasele prin Braşov, când am întâlnit acest tip de organ al legii. Asta după cazurile Negrilă, Moraru sau Dincă, care au fost comozi sau foarte buni la orice altceva, mai puţin pentru ce erau plătiţi. O consolare ciudată pentru mine.

PS.: Scriu aceste rânduri ca o continuare la articolele „Corupţie şi abuz?” şi „Moraru îmi zice:/ amenda să pice”. În afară de asta, mi s-a reproşat că scriu doar de rău, că nu toate organele sunt corupte. Nu am zis sau scris niciodată acest lucru, iar ca atare azi am scris de bine. Dar dacă din patru doar unul îşi face treaba, atunci nu pot spune că nu exista deloc corupţi sau laşi, or „comozi”. Aş fi dobitoc.

scrisoare catre puiu

2010-01-26T01:30:00.000-08:00

In urma cu ceva timp, am crezut in tine. Cam asta ma doare acum, faptul ca a fost de ajuns cateva clipe de naivitate sa devin slab, sa am incredere in cineva care nici macar o flegma franceza care sa se duca direct in freza nu merita. Nu credeam ca tu esti un vierme, iar cand am realizat acest lucru era tarziu. Nu prea tarziu, dar in orice caz tarziu. Sa vorbim despre sentimente, regrete nu are niciun rost acum. Chiar daca sunt atatea intrebari fara de raspuns. Stii, viermii de obicei sfarsesc prin a fi calcati in picioare. Uneori, ma intreb cum de am putut sa fiu naiv, alteori cum de ai putut sa te schimbi in rau. Ai dreptate, nu te iubesc, eu o iubeam pe fata care stia ce vrea de la viata, care avea planuri si ambitia sa le realizeze, vise si care era buna, plina de viata si nu dorea raul nimanui. Sau poate ai fost asa doar cand erai ascunsa sub haina de actrita. De la o vreme joci acelasi rol, dar destul de prost. Strangi ura in priviri ca sa alungi adevarul, iar tot ceea ce spui e un adevar distorsionat.

Da-mi mana ca sa nu te mai ascunzi printre degete, n-a asculta ce spun altii, te feresti sa spui ce gandesti tu si spui ce vor altele, in loc sa plangi strangi ura. poate amandoi stim ce n-ar trebui sa stim vreunul, tine minte: sfarsitul nu se programeaza, eu l-am simtit. Si ai dreptate, ai format oceane de lacrimi dar ai trecut peste ca eu te-am invatat sa inoti, daca a ramas din toate o amintire atunci stii si tu care este adevarul.

In privirea ta se vede clar ca disperi, ca faci ceVA ce tu nu vrei, dar vor altii, iar ochii tai in lacrimi azi nu ma mai ating, am gasit antidotul in alte fete ce imi urmeaza pasii in dormitor.

Spui ca inainte se vedea in ochii mei speranta si iubirea, dar ce pacat ca atunci si acum sunt doar doua carti diferite.

am pierdut o lupta. ma duc sa imi ling ranile

2010-01-26T01:29:00.002-08:00

Motto: “Stii ca e trist. Dar e adevarat. Singurii mei prieteni sunt morti: Labis, Eminescu, Bacovia, Lavinia, Grigore Vieru. Nu mai am prieteni, nimeni nu ma iubeste si eu ii iubesc pe toti. Sunt cel mai vesel om trist.”

Intotdeauna am crezut ca nedreptatea e cea mai mare blasfemie. Si de asta am crezut in dreptate. Renuntand sa cred in spagi, coruptii si alte lucruri mocirloase si intunecate. Alegand, incercand sa fiu stramb si sa judec drept. Nu sunt respectat pentru ca am dat cu pumnul in capul cuiva. Ci pentru ca am avut puterea sa zic NU, nu e bine si atunci cand am intalnit abuzuri sau acte de coruptie am ales sa urlu ca ceea ce se intampla e o nedreptate, ca altcineva pierde in urma acestor jocuri murdare. Am fost din totdeauna constient ca e riscant. Ca pot pierde totul, insa nu m-am temut: mereu am jucat pe totul sau nimic. Constient ca totul s-ar putea intoarce impotriva mea. Si ca o satra de lupi haini vor ataca in haita si vor incerca sa traga glont dupa glont din toate pozitiile posibile. Credeam ca sunt pregatit pentru o asemenea lupta. O perioada am fost . Apoi cineva care a insemnat enorm din momentul primului salut, primei atingeri tandre, care a trezit in mine sentimente de care nu eram constient ca le am, cineva a intors armele impotriva mea. Iar eu am ramas doar un soldat intr-o lupta care nu era a lui, care nu avea macar un glont sa riposteze. Alaturi de politisti si procurori marsavi, parinti care inca mai practica elemente securiste, a creat o imagine de infractor. Iar justitiarii au profitat de aceste lucruri si astfel au fost mult mai preocupati de anchetarea mea, cu toate ca eram nevinovat. Asta in timp ce Gorbunov se plimba liber prin Brasov, altii trageau cu pistoalele, altul omora doua fete si tot asa. Pentru prima data am simtit ca tot ceea ce am facut bun a fost zadarnic, a fost doar un strop de ploaie menit sa-ti potoleasca setea. Pentru prima data nu am mai avut puterea sa fac bascalie de aceste anomalii. Da, “Bogdan Barbieru trebuie sa para infractor”, probabil asta a gandit o mana de coruptionisti.

***

Nu m-a interesat vreodata sa public in mod neaparat. Am vrut doar sa scriu proza, poezii. Si de multe ori sa incerc sa reprezint interesele oneste ale oamenilor batuti de soarta, victime ale unor acte de coruptie sau ale indiferentei autoritatilor locale. Nu am facut jurnalism. Mi-am dorit doar sa reprezint. Persoanele de pe strada mea si din tara mea. Am scris materialele direct din strada. Am vazut adevaratele fete ale saraciei in strada. In ghetoul din Baicului bucurestean, a unui cartier ploiestean sau printre mizilenii mei. Asa se intampla in Romania. Cine deschide gura, la un momentdat dupa zeci de incercari gura i se va inchide. Fortat de multe ori. Asa e in Romania. Gainariile sunt anchetate atent, in timp ce adevaratele infractiuni se fac uitate. Probe apar, dispar, depinde de cati euroi ai in plic. Anchetatorii mei nu au dormit. Nu va scapa de traficanti, ci doar de banii pe care ii luati. Imi doresc doar sa mai am puterea sa demonstrez acest lucru. Si in plus vreau sa imi vad anchetatorii si martorii falsi cum se bucura de o telegrama primita cand cineva le moare, sa se chinuie sa faca bani, sa ii planga si pe ei familia cum ne-a plans pe noi si mila merita doar cand esti corect, iar mie nu imi e frica sa pun pe hartie tot ce am in cap.

***

Plec. Scarbit. Dezamagit. Pentru mine, ceea ce am facut, ce am incercat sa fac a ajuns la final. Am vrut sa lupt lupta cea dreapta, chiar daca uneori am esuat.

obsesie si mon amour-g

2010-01-26T01:29:00.001-08:00

Cel mai rau e cand dragostea se transforma, treptat, in obsesie. Ajungi sa cauti dragostea in sine fara sa te mai intereseze cine anume ti-o poate oferi. Vrei dragoste, pentru ca ai invatat sa iubesti DRAGOSTEA. Doar ca asta e o dragoste falsa. E lumea falsa in care te-ai refugiat si in care nimeni si nimic nu te mai poate rani, pentru ca nu poate patrunde decat cel caruia ii dai drumul. Si putini sunt cei care reusesc sa treaca pragul lumii tale.Ce se intampla la sfarsit, cand realizezi ce ai facut o viata intreaga? Atunci e prea tarziu ca sa mai poti schimba ceva. Si accepti resemnat sfarsitul, sperand ca vei avea o sansa in viata urmatoare. Trebuie, altfel la ce bun atata suferinta?

despre nepotisme

2010-01-26T01:28:00.001-08:00

in urma cu ceva ani, cand abia iesisem din liceu cu “baschetii” tociti de atrocitatile bacului (nu cel peste Dunare), am inceput o colaborare cu o firma din domeniul Marketingului (MK) si PR-ului. O firma care avea contracte mari, insa pe termen scurt, ceea ce nu il impiedica pe patron sa ofere salarii mari. Ei bine, aveam un director, pe care eu alaturi de 2-3 prieteni si in acelasi timp colegi, il porecleam Strambu’. Strambu avea o mare calitate: era un caracter puternic, care ura nepotismele. Si, desi statea stramb, judeca mereu drept atunci cand noi o mai dadeam in bara. Indiferent de rezultatele obtinute, or de numele pe care il purtai. Pe mine ma luase langa sufletelul sau, spunand: “te apreciez pentru cat suflet pui in ceea ce faci”. Intre noi – colegii – existau dese certuri, majoritatea constructive. Asta pentru ca in dorinta noastra de afirmare ne bagam peste proiectele altora. Strambu statea si analiza si ne “asprea”pe toti. La vreo trei luni de la sosirea mea in firma, Strambu ne-a parasit. Fusese implicat intr-un teribil accident rutier, in urma caruia a rezultat o casatoria cu cealalta parte implicata in accident. Adica cu o blonda superba, cu care s-a si mutat in SUA. In urma sa mi-a ramas intiparit in memorie vorba sa” “marile caractere refuza participatia la nepotisme si sa se complaca in ele sau in mediocritate, unde se ajunge de la nepotisme”. In locul Strambului, a sosit unul mai varsta, cam pe la 50 de ani, pe care l-am numit Stangaciu. A adus cu el si un container de nepotisme, plus alte lucruri asemanatoare. La o luna, eu cu cei doi prieteni am bagat demisia, continuand colaboarea cu un cotidian. Nu am vrut sa ma complac in nepotism si mediocritate si am refuzat ca sa ingenuchez in fata lui cand imi cere sa-l satisfac.

Peste un an firma a intrat in submediocritate, fapt ce a dus la faliment. Un coleg, pe care il numeam geniul firmei, si care a plecat din firma odata cu inchiderea ei este in prezent doar un profesor de MK, suplinitor. A devenit un mediocru. Vorbele Strambului se adeverise.

Anii au trecut peste mine. Eu colind in continuare pe taramuri jurnalistice, marketingiene si securiste (securitate privata). Pe ultimul taram am dat peste un alt Stangaciu dupa ce Strambu a fost demis din functie. Nepotismele sunt la loc de cinste. La fel si demisia mea, pregatita pentru orice eventualitate, cu toate ca am un salariu destul de bun pentru aceste vremuri de criza. Nu vreau sa ma complac printre nepotisme si sa ajung mediocru. Atata timp cat am tot dreptul sa fiu extraordinar.

PS: din pacate exemplele sunt enorme, iar acest lucrune transforma intr-o natie plina cu nepotisme. Priviti doar inspre batalia spre conducerea unor institutii guvernamentale. Nu conteaza daca cel propus e interlop, corupt sau n-are niciun clin in maneca cu respectivul domeniu. Important este doar sa detina functia …

la cenaclu 1

2010-01-26T01:27:00.000-08:00

Sefii de la portalul poezie punct ro mai baga uneori cate o intalnire de cerchisti, care se intalnesc unde altundeva decat intr-o cafenea literara, ci nu cenaclu ca doar – ce naiba! – Ceausescu a luat cu el pe lumea ailalta si comunismul. Acum 20 de ani. Ca sa mai spui cenaclu.
Am fost si eu invitat de un amic bucurestean. Sincer, m-a tentat mai mult locul in care s-a tinut aceasta intalnire. Adica, “Cafe Deko”. Undeva, la Teatrul National.
M-asteptam sa vad poezii care mai de care mai frumoase, ca-ti gadila simturile la auzul lor. Si a asa a fost. Doar ca zgaria. Si n-am mai auzit. Dar sa vedem filmul!CAFENEA, FUM SI-ATAT
Cafeneaua literara, deci. Bucuresti. Cafeneaua Deko. Intru. Totul pare poetic. Adica, mirosul de alcool, fumul de tigara. Era ceva creat si asezat in modul lor poetic. Plus, ceva discutii despre fundamentale esentiale ale existentei. “cum, cand, cine cu cine s-a mai ars”. Mai multe pustoaice, in modul poetic al lui Baudelaire. Caruia ii placeau curvele. Fete machiate, or mai bine zis mascate, strident, in decolteuri de li se vedeau sfarcii. De n-ar fi fost sutienele. Io, deja in asteptarea poeziei. Care uitase sa mai apara la intalnire.

CIZMELE MARIEI
cum zise unul mai destept in viata – intelectual de vita veche (poate riesling): “cenaclul literar este in sine un act cultural”. Mai putin acesta. Insa, dupa participant conta marimea, indiferent de calitate.
Una care m-a impresionat enorm a fost o tipa. Maria. Care ameninta ca ne va strica buna dispozitie. Publicandu-si cartea. Ea scrie in stil modernist. Si stie ca fara multe cizme nu poti reusi in viata. Si nici in dragoste. Ea are doar 10. momentan. Stie ca daca vrea un sot bun tre; s-ajunga la 17. Si la moartea sa vrea ca tot prin cizme sa faca impresie buna. In fata lui Dumnezeu. Ca doar prima impresia conteaza. Practic, isi exprima revelatia alegorica ce o avu. Si isi lasa testamentul: “Eu zbor deasupra lui/ eu, frumoasa/”. Corect! Nu exista femei urate. Doar prea putina bautura. Si e singura. “Zece perechi de cizme si nu ma cere nimeni/de nevasta//”. Nu-i inteleg graba, e inca tanara. Isi va gasi la un moment dat sortitul. Acum depinde de el. Daca e de acord. Ca pan’acu doar ea vrea.
“daca o sa mor din dragoste/ vreau sa am manichiura frantuzeasca/ parul ondulat, cizme albe/ o rochie de dantela/ s-ajung la Dumnezeu sigura pe mine/ sa ma asez firesc pe scaun/ si sa intreb:/ incepem?”. Aici e vorba despre revelatia avuta de Maria. Nu stiu daca articolele vestimentare vor fi noi. Cred ca le-a luat deja. Pe criza e mai ieftin. In orice caz m-am convins ca Maria n-a citit inca Shakespeare. Altfel, ar fi scris “daca ar fi sa murim din dragoste!”

la cenaclu 2

2010-01-26T01:26:00.001-08:00

poezie punct ro e doar un portal. Al caror membrii se mai intalnesc deseori la o cafea. Literara. Din pacate, non-valorile sunt cu duiumul. Cu prioritate in prima garda. Sa ne mandrim cu ele!

ALEXANDRA IN LUMEA EI

Daca ieru avuram una bucata de fitoasa care se pricepe la poezie la fel ca Nikita la spus rugaciuni, azi urmeaza alta. Alexandra, pe numele ei. Care isi rodea unghiile, avea o privire de secol 17 de eram sa-i zic ca-i emo kid, de nu avea 19 ani. Dar putea fi emo teenager. Mai ales ca avea o rochie neagra.

Spre deosebire de alte fufe, ea nu a citit inca rujul. In s-a parit poate prea lung. Daca a preferat rimelul. Despre altele ne aptinem. Ea isi doreste sa creeze. Beciuri, harsaituri. Sa se afunde in disperare. Ca in submediocritate s-a afundat demult. Insa, dintre toate fitoasele de cenaclu ea straluceste cel mai mult. La fel ca soarele pe timp de noapte. “Ne afundam pasii in disperare/ vine cand inainte nu e nimic istovitor/ in singuratate cand mi-e rau”. Nu mi-am dat seama cu cine isi afunda pasii. Daca, momentan, e in singuratate. Dar stiti: un sfarsit= un nou start: “aici incepe viata, un harsait intrerupt/ cu cei mai buni prieteni care forseaza diminetile/ verminatia/ in ultimul beci/ unde chipurile/ fluturilor sub lampi/ ne schimba.”. Acum ma destept si stiu de ce ei se afunda, ci nu ea: pentru trebuia si prietenii ei sa urmeze ritualul,dar se lasau astepti pt ca sapau un beci. In care sa-si bage pasii.

Mai incolo putin, mai exact la o distanta de cimci versuri, Alexandra ne marturiseste ca nu e singura. O fi zis asa din motive de PR. “in fiecare primavara un rapait de lacusta/ ne ajuta sa ne regasim/ tu care nu iei niciodata durerea/ nicin nu ma poti face sa raman/ corpul tau/ in savoarea carnii mele/ lasa-ma sa nu vad/ disperati in mers/ corpuri sparte/ al tau pe pauza/ un stres in care nu avem nimic de facut”. E clar, desi tipul e un magar ce-o face sa sufere, ea tot il iubeste. Compatibilitatea (ce civant inteligibil) la pat ii tine impreuna. Neglijenta lui o apasa. Ata demult incat fata recunoaste: e disperata.

Dati-i un sfat va rog! Si mie un pahar de apa si-o lamaie!

la cenaclu. 3

2010-01-26T01:25:00.000-08:00

Daca pan’acu din industrie atat mai lipsea, ca sa completeze tot tacamul. Practic, avem: profesoare porno (una de 30 ani, alta de 60), eleva-porno, inspectorul scolar porno, piticul minune porno. Acum a aparut si poeta porno, care ne reimprospateaza cu un neispititor aer de pitipoanca. Dansa e promovata de portalul poezie.ro, adica de cei care se ocupa cu impresarierea non-valorilor.

LIVIA, PORNO SI ATAT

Cand totul devenise plictisitor, incat te fura somnul, la acea cafenea literara, veni randul Liviei la cititul marilor operlor lirice personale, alias aberatii. Ei bine, in acea acalmie versurile ei ne facura sa trezarim. Adica Livia e un fel de Alina Plugaru a poeziei. Adica, poeta XXX si regina-porno a poeziei. Sau poate fata are un eros prea ridicat in creatiile ei pentru mintile noastre necomuniste. Adica, are sex-appeal.

Din poezia ei am aflat ca are si ea un iubit, si ca orice fata are si ea menstruatii. Ni se mai destainuie ca spre deosebire de colegele de cenaclu ea are si un iubit, mai este si fericita si, pe deasupra, se mai si potrivesete la pat cu el. Si culmea mai au si alte lucruri in comun. Cum ar fi ninfomania. Dar sa ii dam si momentele ei de glorie:

“am iesit in balcon sa fumez/ ma gandeam ca/ de 3 saptamani/ ne futem/ ai prins chiar si o menstruatie/ dar inca nu mi-e clar daca e Chitila/ sau Mogosoaia/ locul in care o facem/ pentru ca n-am vrut sa memorez/ drumul/ singurul reper/ e benzinaria LukOi*/ de unde te-am rugat sa-mi cumperi tampoane/ cand tocmai se schimba tura/ si se preda gestiunea …”. Vorbe goale dupa cum vedeti, dar dezvaluiri incendiare. Pentru tatal ei, care prezent la cenaclu, stie si el de acum pe unde umbla si ce face fata lui cand lipseste cu noptile de acasa.

Insa, Livia continua. Nu opreste sin dezvaluiri, iar eu am impresia ca asista live la emisiunea Dan Diaconescu in direct, la ore tarzii in noapte. Cand tatal ei doarme, in mod normal. Pt. Livia romatism si poezie este acelasi lucru cu chiloti, tampoane, sperma si futa*. Mai mult, ea dezvaluie un inceput de lesbianism, in speta de bisexualitate, si cum este excitata de o fata: “Vreau sa cred/ ca visezi/ cum ma lipesti de pereti/ si ma trantesti/ de podele/ in timp ce eu/ in balconul din brancoveanu/ fumez o tigara sub chilotii andreei pusi la uscat/ din care o apa calduta/ imi picura/ pe gat si/ pe spate”.

Deci, in afara de asta, ii cam place sexu-n grup. E bine, atata timp cat nu fumeaza …

cu lipsa de respect, pentru politistii brasoveni, nu mai de bine

2010-01-26T01:24:00.000-08:00

Tare mi-a displacut sa-I vad pe politistii brasoveni cum apar la televizor si se lafaie, cu lipsa de modestie, insa cu o doza impresionanta de fabulatie, cum au reusit sa-I prinda pe Gorbunov si pe Gribenco si pe cine o mai urma. Mai ceva ca iti vine sa te duci la buticul din scara blocului sa-ti cumperi niste lamai. Politistii brasoveni si-au abrogat niste merite ce nu li se cuvin. Haideti sa facem o scurta si rapida recapitulare. Un jaf la o casa de schimb valutar in Brasov s-a soldat cu doi morti si un tanar ramas fara ochi, apar suspectii principali Gribenco si Gorbunov si sunt prinsi de politisti. Politistii brasoveni apar prin presa si pe sticla si fabuleaza cu aceste prinderi. Dar prin ceva fals. Gribenco, daca nu ma-nsel si nu ma insel, a fost prins in Ploiesti. Care acest Ploiesti este din pura intamplare cel mai mare oras din Prahova. Care Prahova este cu totul diferita de judetul Brasov.

Hai sa ne imaginam ca “gardistii” brasoveni si-ar fi facut treaba si nu ar fi stat cu mainile in san, or nu ar fi devenit arme de intimidare (Negrila si Moraru stiu de ce) si l-ar adulmecat pe basarabean, care statea excat sub nasul lor. L-ar fi prins, l-ar fi trimis la Craiova, intr-un loc mai racoros. Daca justitia i-ar fi dat drumul din nou, atunci vina apartinea acestei babe oarbe, schioape si ipotente. Probabil doi oameni nu mai erau ucisi. Si la fel de probabil putea sa fie alt jaf, in acel loc. Insa avand alt infractor in prim-plan. Infractor care in disperarea sa de a fugi poate nu ar mai fi tras cu arma.

Somnul autoritatilor naste monstri. Gorbunov, alaturi de Gribenco, ar fi putut ramane un infractor marunt, daca nu I s-ar fi permis in glaucom lui sa devina un interlop. Au fost lasati si de justitie, si de politie. Iar ei cand au vazut ca aceste doua autoritati sunt intr-o somnelenta benefica infractorilor au continuat sa faca ce stiu mai bine. Infractiuni.

Si asa cu lipsa de respect fata de purtatorii brasoveni de uniforma, cu respect pentru conceptul uniformei de politist, le transmit direct din coltul strazii sa ne aduca in fata pe criminalul de la Farmacia Thea, pe cel al celor doi batrani ucisi intr-un mod teribil de crud, al Roxanei Iakab, al Elodiei (sau rezolvarea cazului), precum si autorii altor crime care au zguduit din temelii Brasovul, crime ce azi poarta insemnul AN. Adica, cu autor necunoscut. Abia apoi sa apara pe sticla, lipsiti de modestie. Pana acum unor oameni precum Alex Diaconescu, Cioaca (cu extraordinara participatie de la Bucuresti) sau altora li s-au distrus viata, cariera si li s-au furat ani din viata, refuzandu-le dreptul la prezumtia de nevinovatie. Ca sa demonstreze ca sunt autorii crimelor nu au fost in stare. Iar ei sunt nevinovati, atata timpul cat nu s-a dovedit nimic si au dreptul la prezumtia de nevinovatie.

la bran se invata tortura si fabricarea de probe

2010-01-26T01:23:00.000-08:00

Foştii lucrători ai securităţii comuniste nu s-au născut cu duritatea în sânge sau inumani. Securiştii din epoca comunistă au fost învăţaţi să se comporte aşa, mai ales împotriva “inamicului poporului”. La Bran, exista o scoală a securităţii unde se învăţa fabricarea de probe, şantajarea, arestarea la ordin, practicarea torturii, exterminarea celor care erau împotriva regimului comunist, dar şi punerea în aplicare a metodelor “Radu”, “Stănică”, “Păsărici”. Elevi erau tinerii procurori sau judecători. Profesori – generali ai fostei securităţi si miliţiei. Mulţi dintre cei care au absolvit aceste cursuri azi au ajuns departe, adică şefi la instituţii care pun în aplicare legea penală. Deşi ar fi fost mai bine ca SRI să publice dosarele celor care au absolvit această scoală, pentru ca tinerii să afle cum au fost distruse destine nevinovate, SRI a considerat că aceste dosare sunt secrete de stat. Dezvăluiri sau mărturii ale foştilor absolvenţi ai şcolii securităţii de la Bran nu au fost mai deloc. Doar în urma cu ceva timp un fost procuror comunist, a hotărât să rupă tăcerea şi să vorbească despre atrocităţile foştilor securişti, puse în practica după ce au fost învăţate la Bran. Acesta a dezvăluit, la începutul lui martie 2008, despre metodele Radu (iradierea, exterminarea “inamicilor poporului”), “Stănică” (folosirea torturii, făcându-l practic pe torturat să spună ceea ce se doreşte) şi “Păsărici (internarea la nebuni şi administrarea de droguri oponenţilor regimului ceauşist). Precum şi despre alte atrocităţi pe care le săvârşea agenţii securităţii. Confirmând astfel că fosta securitatea a fost un malaxor de vieţi şi că suntem anchetaţi de foşti securişti, care au fost învăţaţi sa obţină o declaraţie de vinovăţie prin orice metode, chiar dacă suspectul e nevinovat. Huo, securiştilor să puneţi lecţiile în practică pe nişte colegi de-ai voştri în turnătorii cristea şi avramescu, ambii venetici pe meleaguri mizilene. Atunci aţi face un bine.

Cum a devenit „Dreaptă a popoarelor” Regina-mamă Elena

2010-01-26T01:22:00.000-08:00

Pentru a îşi manifesta recunoştinţa faţă de cei care şi-au periclitat libertatea şi viaţa pentru a salva evrei, în perioada Holocaustului din al doilea război mondial, Israelul, prin Yad Vashem – Instituţia Memorială a Martirilor şi Eroilor Holocaustului, cu sediul în Ierusalim -, acordă distincţia „Drept al popoarelor”. Români admirabili, în număr de peste 50, care au salvat evrei de la deportări, au primit acest titlu. Printre ei şi Regina-mamă Elena, care a primit recunoaşterea oficială abia post-mortem, după ce acest lucru nu a fost posibil fie din raţiuni politice, fie din cauza deportărilor evreilor din Basarabia şi Bucovina din ordinul mareşalului Ion Antonescu. Pentru că în realitate Regele Mihai doar a domnit, puterea aparţinând lui Antonescu. O altă piedică a fost faptul că liderii comunişti români nu doreau ca vreun membru al Casei Regale să intre în atenţia presei de peste hotare.

Lipsa dovezilor … şi lupta a doi evrei

Alteţa Sa Regala, Regina-mamă Elena, a primit cu greu distincţia de „Dreaptă a popoarelor”, unul dintre motive fiind manipulările regimului comu-nist din ţară. De astfel, şi lipsa dovezilor a îngreunat acordarea titlului, regulamentul Yad Vashem, aprobat de Knesset – Parlamentul Israelian – în 1953, având condiţii stricte în ceea ce priveşte recunoaşterea unei persoane ca „Drept al popoarelor”. „Recunoaşterea acestui titlu se acordă celor despre care se poate dovedi că au salvat vieţi evreieşti într-un mod dezinteresat şi cu riscul vieţii”, spune un înalt funcţionar al institutului în cauză. Doi evrei – rabinul Alexandru Safran, fost rabin-şef al evreilor din România, şi inginerul Emil Simiu, pe numele evreiesc Moise Smilovici, stabilit în SUA – au spus că neacordarea acestei distincţii reginei reprezintă o nedreptate istorică ce trebuie să fie reparată, hotărând, astfel, ca să aducă ei dovezile. Într-o scrisoare publică, apărută într-o revistă americană, Simiu spunea în 1982: „În pofida masacrelor comise de Garda de fier şi de fasciştii români şi a presiunilor puternice din partea autorităţilor germane, sute de evrei-români au supravieţuit celui de-al II-lea Război Mondial. Salvarea lor de la moarte a fost probabil cea mai importantă acţiune de acest fel din istoria Holocaustului. Ea este şi cel mai puţin cunoscută, căci istoria acestor evenimente a fost sistematic falsificată de regimul comunist. Şef-rabinul Alexandru Safran a descris în amănunt rolul umanitar şi politic decisiv jucat de răposata regină-mamă Elena, care prin acţiunile ei, a salvat vieţile a zeci de mii dintre cei 185.000 de evrei deportaţi în Transnistria din Basarabia şi Bucovina de Nord. Regina-mamă şi Regele Mihai au contribuit la amânarea şi apoi la anularea planurilor de deportare în Polonia a întregii populaţii evreieşti din România”. „Potop” de mărturii Demersurile lui safran şi Simiu au avut efectul dorit, pe adresa Yad Vashem din Ierusalim sosind mesaje şi scrisori de pretutindeni care conţineau mărturii sau cereri pentru ca Regina Elena să devină „Dreaptă a popoarelor”. Jacques Vergotti, fost ofiţer de ordin al Regelui Mihai, care a asistat personal la o întâlnire între Papa Pius al XII-lea şi regina Elena, a povestit cum Alteţa l-a implorat pe Papă să intervină în favoarea evreilor din ţara noastră. Personalităţile rabinice Jonathan Z. Maltzman al Congregaţiei religioase evreieşti americane Beth-El, Yuda Glasner, vicepreşe-dintele Uniunii Rabinilor Ortodocşi din SUA şi Canada, fost locţiitor al şef-rabinului Clujului, şi Alexandru Safran, fost şef-rabin al evreilor din România şi rabin al Genevei, au avut un cuvânt deosebit de spus pentru acordarea distincţiei şi Reginei Elena. Spre exemplu, Glasner scria despre Regina-mamă că „a scăpat de consecinţele urii pe care i-a purtat-o naziştii, doar pentru a fi supusă la suferinţe de comunişti”. O mărturie impresionantă a depus şef-rabinul Safran. „Aceste riscuri erau datorate următorilor factori: 1. Influenţa asupra afacerilor româneşti începând din 1940; 2. Faptul că germanii erau ţinuţi la curent cu activităţile în favoarea evreilor de către spionii lor; 3. Ostilitatea mareşalului Ion Antonescu faţă de familia regală şi îndeosebi faţă de Regina-mamă, ostilitate intensificată de atitudinea şi acţiunile ei în favoarea evreilor; 4. Ostilitatea faţă de Regina-mamă a germanilor, în special a lui Hitler; 5. Posibilitatea unei intervenţii germane „manu militari”, care o preocupa pe Regina-mamă din 1942. Aceasta era conştientă de riscurile privind persoana sa, datorate demersurilor făcute de ea în favoarea evreilor. (…) A acţionat constant în favoarea evreilor şi a salvat vieţi evreieşti, în pofida acestor aprehensiuni, datorită forţei şi bunătăţii sale morale”, scria rabinul Safran în mărturia lui. Gest impresionant, dovadă hotărâtoare În octombrie 1942, Richter fusese trimişi de comandanţii nazişti la Bucureşti pentru urgentarea trimiterii evreilor români în Transnistria. Acest lucru nu mai avea să se întâmple. Totul a pornit de la arestarea filologului dr. Barbu Lăzăreanu, care i s-a adresat medicului Victor Gomoiu, extrem de apreciat la acea vreme. Acesta s-a adresat Reginei, căreia i-a povestit de nenorocirile prin care trec evreii arestaţi. Regina-mamă Elena i-a spus că ceea ce se întâmplă în România este o ruşine şi nu mai poate să vadă aşa ceva. Mai ales că în acest mod numele ei şi a fiului ei, Regele Mihai, ar fi mereu legat de aceste masacre. Mai mult Regele a fost ameninţat de mama sa că va părăsi ţara dacă nu va opri aceste crime şi nu vrea ca el să fie cunoscut drept „Mihai cel groaznic”. În consecinţă, Regele Mihai l-a sunat pe prim-ministru Mihai Antonescu şi a ordonat ca evreii arestaţi să fie eliberaţi, ordin care, după ce a avut loc un Consiliu de miniştri, s-a concretizat. „Dreaptă a popoarelor” post-mortem Eforturile lui Safran şi al lui Simiu s-au concretizat la 11 martie 1993, când Reginei-mamă Elena i-a fost oferit post-mortem distincţia „DREAPTĂ A POPOARELOR”. La 4 noiembrie 1993, la Ambasada Israelului de la Berna, Regele Mihai a primit distincţia acordată Reginei Elena. „Omagiul pe care îl aduceţi astăzi virtuţilor mamei mele (…) trebuie împărtăşit de întregul popor român, care a fost, şi este încă, adesea considerat în mod nedrept vinovat de sentimente de discriminare faţă de minorităţile lui etnice şi religioase. (…) Voi merge să depun pe mormântul ei această medalie, pe care o consider un tribut nu numai memoriei ei, ci şi memoriei tuturor românilor care, deşi au trăit una din cele mai teribile perioade ale istoriei europene, nu au renunţat niciodată la principiile comune evreilor şi creştinilor: moderaţia şi toleranţa faţă de ceilalţi (…)”, a declarat emoţionat regele Mihai în momentul decernării titlului „Dreaptă a popoarelor” Alteţei Sale Regale Regina-mamă Elena. Tot atunci, unul dintre cei care au luptat pentru ca regina să primească acest titlu, şef-rabinul Alexandru Safran, a declarat: „(…) Când mi s-a comunicat hotărârea de a conferi, post-mortem, distincţia „Dreaptă a popoarelor” Reginei-mamă Elena a României (…) am retrăit toate acele clipe de deznădejde când m-am adresat ei, implorând-o să ia sub oblăduirea sa populaţia oropsită din ţară; am revăzut chipul ei nobil şi luminos; am auzit vocea ei blândă şi mângâietoare. De fiecare dată şi fără întârziere, regina-mamă a răspuns apelului meu cu evlavie şi înţelepciune, cu fineţe şi tărie, s-a străduit să salveze fiinţe evreieşti obidite; şi le-a salvat! Îi datorez recunoştinţă. În scrierile mele am numit-o: o adevărată mamă. Da. Aşa a fost pentru noi, evreii din România, în anii de prigoană, regina-mamă Elena. Sufletul ei sălăşluieşte, în înălţimi, de-a pururi, în rândul celor drepţi”.

marko bella, maghiarul care stric(g)a romanii

2010-01-26T01:11:00.000-08:00

Ceausescu era inca un simplu roman, undeva prin Romania, printre etnici maghiari, se nascu un copil mic, cu inceput de calvitie. Anii au trecut, Ceausescu a crescut si a decazut. Intre timp, copilului mic a inceput sa-I creasca parul pe fata sub forma de cioc, in schimb parul de pe cap a inceput sa-I cada, iar vederea sa-I joace feste. A profitat de momentul ’89 si a inceput sa-si spuna maghiar. Nascut si crescut printre maghiari. In Romania, nu intr-o tara cu un drapel ce are trei culori: rosu, verde si alb. Dupa ’89, nu mai era ca pana atunci roman. Ci maghiar. Si-a tras cu japca sau fara partid. S-a proclamat aparatorul etnicilor care provin din natia sa. Doar incepusem sa o ardem cu democratia. Pe urma a bellatizat doua judete. Apoi, a vrut sa-si traga tara lui. Cu alea doua judete. Adica autonomie. Mai tarziu apare in EVZ si urla “In Covasna si Harghita noi guvernam”. Adica, something like this: “in Romania exista doua tari, doua guverne”. Acest ahtiat dupa putere, pe numele sau de presedinte de partid Marko Bella, urla de cativa ani ca etnicii maghiari din Romania sunt prigoniti. Cu toate ca statisticile si membrii UE spun clar si raspicat ca in tara noastra etnicii maghiari au cele mai multe drepturi fata de restul tarilor UE. Dar si fata de restul etniilor din Romania sau cele ce port drapelul UE. Practic, ca sa inteleaga toata pulimea, etnia naghiara are mai multe drepturi si decat romanul si tiganu’ din tara noastra, si decat romanul sau maghiarul din Italia ori Spania. In schimb, romanii din HarCov sufera de urma pulimii maghiare. Nu stii maghiara o mierlesti. Spui ca esti roman, bosgorul nu te angajeaza. Si tot asa. Daca vreti sa stiti mai multe despre aceste lucruri rasfoiti arhiva JN ca acest ziar a relatat de multe ori aceste lucruri.

Cu toate astea, Bella declara in stilul sau “markonizat” ca maghiarii din Romania nu au drepturi. Acum, un necunoscator, ar spune dupa ce l-ar aude: “asta e prost sau tampit?”. In fapt, aici e vorba doar capitalul de imagine si minimalizarea meritului unei democratii si corectitudini a clasei politice din tara noastra in privinta etnicilor maghiari. Bella este doar un tip care isi joaca bine cartea. Atat doar. Si doar – vorba proverbului – un hot care striga hotii. Doar ca e maghiar. Ci nu roman.

replica la postalionul – ziarul primariei si cl Mizil, care papa bani publici

2010-01-26T01:10:00.002-08:00

Probabil că s-au gândit că acum este momentul prielnic să ne denigreze, să ne calomnieze, să ne transforme în infractori, care ar fi trebuit să fie băgaţi la răcoare, (în privirile dvs.) pentru a-i scoate pe câte unii mizileni, cu faptele lor ilegale şi imorale şi cu nerealizările lor, basma curată! În realitate acest lucru luaseră naştere de la înfiin-ţarea unor alte publicaţii pe plaiul nostru mioritic, când de multe ori am avut am avut un gust pentru că aceste instrumente de presă au printre scopurile lor şi denigrarea acestui săptămânal. Că suntem un ziar ilegal mai spun despre noi aceşti practicanţi de prostituţie jur-nalistică. Însă cititorii au continuat să ne citească făcându-i pe alţii să crape de oftică. Adică, scriu că să-i scoată basma curată pe unii şi ca să-i manipuleze pe cititorii acestui săptămânal într-un mod negativ degeaba. Ultimul episod prin care se încearcă transformarea noastră în „infractori”, pentru a se scoate basma o foarte respectabilă şi apreciată (pentru activitatea sa) educatoare (la modul cel mai serios, în afara acelui eveniment nefericit, educatoarea, după spusele din luna august a sătenilor, ar merita o diplomă de excelenţă pentru întreaga activitate). Deci e clar, suntem acuzaţi (acuzat?!), indirect, de şantaj, iar pe direct se scoate basma curată o minunată persoană care în, credem noi, 30 de ani de activitate a dat-o odată în bară, în special într-o convorbire telefonică. Nu s-a pus accentul în acel material pe faptul că ar fi lovit un copil, ci pe comportamentul ei, scris de mine, care în niciun caz nu era un „articol bombă”, ci avea un format de editorial, dar la minţi neprihănite ce să le mai ceri? Că doar nu s-a văzut chel care să nu vrea tichie de mărgăritar. De ce nu se vorbeşte despre încercările lor, penibile, de şantaj sau de intimida-re prin ameninţări? Poate ne-o gra-ţia şi pe noi cineva!?

***

La un moment dat în respectivul material se (sub)înţelege (oamenii care m-au sunat să-mi zică despre respectivul material mi-au spus şi lucrul acesta, eu încă nu citesc aberaţii scrise pe pagini de ziar dependent) că fata ar fi (să ne fie cu iertare!) un soi … de … panara-mă. Şi nici cu acest lucru nu sunt, nu suntem de acord; e prea de tot aici: ca să ne transforme în „infra-ctori” pe noi, profitând de eronatele informaţii furnizate, transformă şi fata în altceva. Sugerăm, la modul cel mai serios, o demisie a celui care a scris asemenea aberaţie sau cel puţin nişte scuze faţă de fată! Că noi ne-am obişnuit cu jecmănirile adresate de comedia locală. Doamnă educatoare chiar sunteţi de acord cu ceea ce s-a scris în media locală? Chiar vă convine să se înţeleagă asemenea jignire (c-ar fi panaramă) despre fata dvs. ? Noi spunem, credem şi susţinem că nu, şi după ceea ce cunoaştem despre fată: jos pălăria ! Iar dacă sunteţi de acord cu această afirmaţie, înseamnă că avem şi noi dreptate!

***

Lupta [co]mediei locale, oarbă, împotriva celor patru persoane enumerate la începutul textului, şi nu numai!, s-a desfăşurat pe mai multe planuri : denigrări, strangulări financiare, atragerea unor colaboratori. Mai mult decât atât, unor anumite persoane li se inter-zic să mai vorbească cu oameni din redacţia noastră. De către cine ? Nu băgăm mâna în foc, dar bănuim! S-a trecut, prin telefoane anonime, la ameninţări, chiar am fost înştiinţaţi printr-o sursă că ni se pregăteşte o surpriză (de fapt o răzbunare) dacă nu ne „cuminţim”! Dar ne-am făcut treaba noastră. Răzbunarea e arma lor, a proştilor dacă ne luăm după proverb !

***

Bogdan Bărbieru, Iulia, Vali, Cătălin: toţi patru suntem nişte infractori minunaţi.

Asta e ideea pe care ar trebui dvs. s-o credeţi ! Asta vor cei din [co]media locală. Sunt scârbit. Scârbit de noi, ăştia patru cu tupeu jegos. De faptul că am fost prea fraieri, idioţi şi naivi să credem că prin nepracticarea unei prostituţii jurnalistice şi că dacă vom apăra interesele cetăţenilor vom ajuta instituţiile abilitate să descopere uscăciunile din mai multe domenii. Sunt scârbit de acest lucru. Suntem o ţară de corupţi, ”piloşi”, şpăgari şi cu prea mulţi securişti, ce-au făcut parte din malaxorul de vieţi, de până în ’89. Trăiască corupţia! Trăiască pilele! Trăiască securiştii şi şpaga!

dor nefurat 1

2010-01-26T01:10:00.001-08:00

Au trecut 78 de zile si 13 ore de cand ea plecat. sunt liber sa fac ce vreau: dorm toata ziua, noaptea umblu si ma distrez, ma simt foarte bine, beau, fumez. pot chiar sa ma imbratisez cu orice fata – nimeni nu imi va mai zice nimic si nici geloasa nu va mai fi. ma duc si cinez in restaorante scumpe. am fost peste tot in tara de cand n-a mai venit, am cunoscut tot felul de fete. si stii ce mi-a spus una dintre ele, stii ce frumoasa ce mi-a zis: “Baiete, esti un prost iar eu nu sunt o curva pe un trotuar. chiar tin la tine, dar tu la ea. si stii ceva: nu te merita, e proasta ca te-a parasit”. “Nu-mi poti fura inima, cat timp nu-mi furi dorul”, i-am raspuns.

Au trecut 178 de zile si 13 ore de cand n-ai mai venit. sunt singur in singuratatea mea absoluta, singur sunt. stau doar in valmasagul vietii de noapte, dar am impresia ca imi lipseste ceva. ieri am fost mi-am luat niste CD-uri, iar azi am inceput sa lucrez la o carte noua. am fost am vazut niste filme noi. dar imi lipseste ceva. am fost am vorbit cu un preot i-am spus “parinte dorul meu nimeni nu l-a furat, ce sa ma fac”. si stii ce mi-a spus, mi-a spus asa “o vezi in toate femeile, dar ea nu te merita. e doar o proasta care nu vrea sa aiba parte de iubire, e doar o proasta” …

take it, puiule

2010-01-26T01:09:00.002-08:00

o iubire faurita de un sculptor crud, a carui dalta s-ar rupt

Ma simt jalnic, asemenea unui pocinog fantezist si ecleziastic, de parca as fi sub efectul “catarsis” in sensul negativ. Am facut, acum doua ore, un lucru pe care, cel putin la acel moment, credeam ca e bun. Acea varianta tampa. Nenorocit, cretin, dobitoc, tampit – daca mi-ar zice cineva acum asa l-as crede! Deja un sentiment de vinovatie ma cotropeste, imi patrunde in inima, in corp si ma face sa-mi fie scarba de mine. Nu m-am gandit la consecinte cand am facut acel gest. Imi spala catusi de putin naprasnicul sentiment de vina faptul ca alta metoda, mai eficienta si mai domoala, nu mi-a trecut prin cap, alta nu era ca sa ne rupem definitiv de noi. Un rezultat dezastruos si dureros impartirea la doi din doi.

Sper si ma voi ruga sa fie fericita – merita, sa mai intalneasca iar dragostea aia adevarata cu care am toropit-o eu, iar de data asta parintii ei s-o accepte. Vom fi de acum doar doua corabii, care vor naviga in directii opuse, ce s-au intalnit doar pentru o clipa in univers si in acel moment s-au contopit devenind una. Apoi doar o umbra neagra si imensa. Care de azi doar ea va ramane simbolul unei iubiri neimplinite.

Deja regret, dar asta era singura varianta prin care ea ma va uita mai usor. Ma va privi ca pe un nenorocit, nu va intelege si nici nu va afla (n.m. – nu stie de acest blog, nici nu va sti ca aici sunt depozitate secretele mele, nu ale noastre) de ce am facut asta, dar privindu-ma ca pe o bestie, un nenorocit, ii va fi mult mai usor sa treaca peste; e altfel decat daca as fi plecat ca unul care se sacrifica pentru parintii ei. E mai bine asa, chiar daca imi va fi greu s-o uit.

Imi mai ramane decat sa privesc spre viitor si prin framantari melancolice sa o port prin gand pe, de acum, pierduta mea, pe care nici nu ma stiu cum s-o strig.

Ea ramane. Singura, cu lacrimi in ochi. Incerc sa fiu puternic, ea va trebui sa fie puternica. Poate la un moment dat un altul (fir-ar el sa fie al dracului, ca deja imi vine sa ma bat singur) ii va fi alaturi si va zambi asa cum faceam eu odata, iar ea nu va mai fi si-o Julieta moderna, ci doar Alexandra. Eu plec, ea ramane si ii mai doresc iubirea ce i-am dat-o si o mai aveam de daruit ei.

Take care, Puisor! Te iubesc. Dragostea noastra a fost un joc practicat de nebuni in Olimp candva, o iubirea faurita de un sculptor prea crud, aleasa a zeilor. Iar eu am fost Celmainebun si tu erai Ceamaifrumoasa. Asa sa ramai.

intre sublim si ridicol

2010-01-26T01:09:00.001-08:00

Bună, fato, Puiule, dragă amică. Sunt doar un amic de-al tău pe care s-ar putea ca tu să nu-l cunoşti, chiar dacă l-ai cunoscut cândva, dar niciodată ca amic. Îţi scriu în legătură cu el. Da!, el. Bărbatul acela căruia tu îi spuneai şi încă îi mai spui Pingu’. Da!, cel care te-a luat în braţe şi te-a strâns la pieptul său de parcă ştia că, orice s-ar întâmpla, într-o zi o să te piardă. Te-a protejat. A vrut – cred că încă mai vrea – să ai parte numai de bucurii în viaţa ta. Visele tale să devină cotidian … Stai liniştită!, nu o să-ţi scriu despre cum ai trecut tu de la sublim la ridicol aşa de uşor încât şi acum, după ceva timp trecut, sălăşluieşti în ridicol. Ştii, te-a alintat pentru că erai micuţa lui, Puişorul lui pe care îl iubea pân’ la nemărginire. Ţi-a oferit tot ce îţi doreai, viaţa ta era plină şi te scăldai în raze de soare. Iar, dincolo de toate, te-a făcut să te simţi femeie în adevăratul sens al cuvântului. Ştii, o să încerc să îţi spun multe sfaturi, asemenea unui bătrân trecut prin viaţă, dar obiectiv. O să îţi arăt nişte aspecte pe care tu nici măcar nu le cunoşti sau poate nu ai putut să vezi prin acele fapte adevărul, fiind pierdută prin lumea prezentată de cineva care vrea doar să îţi pară important. Spuneai la un moment dat că dl. Pingu’ urmărea interesul financiar. Poate că ai dreptate, depinde din ce unghi priveşti lucrurile. Dacă te gândeşti la faptul că urmărea să aibă o situaţie financiară tot mai mare pentru ca vouă să vă meargă mai bine, atunci ai dreptate. Dacă priveşti scenariul gândit de trioul Vali-Ana-Iulia, colegele tale, atunci te înşeli iar prietenelor tale le poţi transmite o felicitare pentru mintea bolnavă de care au dat dovadă. Să vedem … mai spuneai că nu te-a plăcut niciodată cu adevărat. Aici, o fi adevărul mai dur, dar să ştii că ai dreptate. Pân’ la urmă cine să placă o fată aşa ca tine!? Hm …?! El nu te-a plăcut. În schimb, te-a iubit la fel ca un copil care plânge şi îşi strigă mama plecată, te-a adorat, pentru el erai icoană, erai şi luceferie. Erai ploaie caldă de primăvară, stea fără cer, înger alungat din cer. În schimb, tu ai uitat să-i mai oferi dragostea ta pentru el, prin egoismul tău ai păstrat-o în tine, doar pentru tine. Uneori nu-i de ajuns să şopteşti un te iubesc cu un glas rece, chiar de e sincer. Dar ce ar fi fost de făcut, oare? Prietenele tale, acel trio inegalabil în privinţa supradozei de prostie pe care ne-o arată, au şi ele un loc aparte în viaţa, chiar nutreşti ceva sentimente pentru ele. Din păcate, sentimentele nu sunt reciproce. Şi ai rămas fără el, fără dl. Pingu’ (dl. că eu nu mă trag de şireturi cu el), dar ţi-au rămas colegele tale puţin-mai mult îndobitocite. Pentru cât timp? Curând vei afla răspunsul! Acest trio care în invidia lor ţi-au spus despre el că-i dificil şi că nu te merită. Cum ar fi putut ele să-l cunoască, când nici măcar pe tine nu te cunosc. Poate că singurul care te cunoaşte aşa cum eşti şi te înţelege e dl. Pingu’. Dar pe el tocmai l-ai pierdut. Tu n-ai ştiut că acelei inegalabilei mulţimi vide, alias Iulia, îi picaseră invidia şi ura pe el pentru că el a dovedit că este un instinct clasic şi că nu va lăsa pe nimeni să distrugă relaţia voastră. Ai lăsat-o să încerce să-l distrugă, dar în final tot ea s-a „ars”. Pentru că abilitatea, caracterul puternic, inteligenţa, anticiparea mişcărilor celor din jurul lui sunt câteva dintre atuurile lui, iar acestea nu le posedă acel trioul îndobitocit, din preajma ta. Iar în ultima vreme, când piedicile apăreau, iar drumurile erau blocate de baraje, ai dat bir cu fugiţii, fiind prea laşă pentru a-ţi asuma vina şi responsabilitatea, adevărul te-a speriat şi n-ai fost în stare să îl accepţi, ai preferat deşi erau greşelile tale să arunci vina în cârca lui dl. Pingu’. A fost mai uşor aşa. În fond, dacă te încălzeşti cu ceva poţi să arunci vina şi pe mine, chiar dacă sunt străin de greşeli. Apoi, la ceva vreme, când tu făcuse-i deja trecerea de la sublim la ridicol, aflându-te în ridicol, te-ai trezit că cineva îţi sfâşie inima-n două părţi în momentul în care ai văzut pe alta cum îl ţine în braţe, mai frumoasă poate ca tine şi de aceea în simţirea ta ai numit panaramă. Ţi-l furase pe dl. Pingu’. … Din păcate, dacă continui să priveşti lucrurile în aşa fel, se va întâmpla ceva ce ţi se va părea ciudat, straniu, iar scenariul absurd. Însă, doar acum. Ţi-ai dat uşor iubitul cel drag unei femei străine, în vălmăşagul cluburile te-ai scufundat deplin, iar la un moment dat patul tău, înainte de somn, îţi va părea ca o raclă. În singurătatea ta, poate că îţi vei dori ca acea raclă imaginară să fie reală. Dar în urma raclei tale amici, prietene, iubit sau soţ … nu-s … Ştiu, acum pare absurd, dar mai târziu: tot ce se poate. PS.: cred că te gândeşti „oare Pingu’ ce mai face?, s-o mai gândi la mine?”. O să îţi spun eu. E bine, că doar ceea ce nu l-a ucis l-a făcut mai puternic. Încă te mai simte, te mai iubeşte, dar dragostea lui pentru tine scade pe zi ce trece în intensitate. Doar acum, braţele lungi ale altcuiva îl înconjoară de parcă ar vrea să nu-i dea drumul niciodată vreodată …

cantec de lebada

2010-01-26T01:08:00.001-08:00

Mulţi văd, mulţi aud. Atât doar. Nu înţeleg. Sau nu vor sa înţeleagă. Neacceptarea adevărului nu-i un lucru glorios. Poate nici ruşinos. Însă nu face bine sufletului. Nu poţi face ce este corect atât timp cat adevărul nu îl accepţi sau îl cunoşti. Poţi, de astfel, sa acuzi in stânga, in dreapta. Dar vei face rău. In primul rând ţie. Ca persoană ce încearcă sa nege adevărul, să-l ascundă. Apoi, persoanelor implicate în acel episod. ADEVĂRUL poate face mult rău, uneori. Şi-atunci de ce să îl spui? Lasă-i pe alţii sa plătească. Cat timp nu iţi asumi responsabilitatea rostirii adevărului, ci doar a ceea ce vrei să se ştie lucrurile devin doar nişte gogoşi, înflorite pe alocuri cu dulceaţa minciunii si răzbunării, care nu-ti mai murdăreşte obrazul, uscat de vânt sau de cremele pe care le folosim pentru a ascunde semnele îmbătrânirii.Aşa i s-a întâmplat unui prieten mizilean. Pentru că nu a făcut nimic plăteşte prin acuzaţii aduse fără nimic real la bază. Mint, a făcut ceva: a scris despre un fost om de la Secu. Şi cum nenea de la Secu a făcut multe turnătorii la viaţa lui, pentru prosperitatea lui, şi acum după 18 ani face acelaşi lucru. Acuza pe alţii pentru bunăstarea lui. Cu toate că acuzatul a făcut bine. Un adevăr ascuns duce la transformarea nevinovaţilor in vinovaţi. Pentru că un securist, tot securist rămâne. Ascunde adevărul pentru bunăstarea lui! Daca ascunde pentru că adevărul nu-i în favoarea lui, atunci e doar un laş, care se teme de a îşi asuma responsabilitatea. Dacă îl ascunde pentru a se răzbuna pe persoana care i-a acordat un ajutor, atunci nu mai are nevoie de nici un control psihiatric. E deja nebun. Sau sunt nebuni, deja.

roma, 21 septembrie 2008

2010-01-26T01:07:00.000-08:00

Dragă Puiule,

Am vrut să-ţi scriu mai devreme dar am fost ocupat, ştii uneori problemele cotidie-ne ne întorc cu totul pe dos şi ne fac să uităm de cei din jur. Ai spus că sora ta se va mărită, so „Casă din lut şi copii din ipsos!” Nu de altă, dar cu criza asta econo-mică e mult mai ieftin. Mă bucur că mi-ai citit epistolele postate pe blog, dar aş vrea să înţelegi că asta fac şi ăsta sunt, iar romanul rămâne totuşi realitate combinată cu ficţiune. îţi promit că atunci când voi edita „În amintirea suferinţei”, ce va con-ţine şi „DordePui”, vei fi prima care o va primi. Ştii că ce am făcut era spre binele tău, ai tăi sunt părinţii tăi indiferent de cum se poartă cu tine. dacă nu eram dur, banala cifră doi ar fi continuat. Cam asta a fost situaţia, doar că tu ai uitat că o mână care te-a hrănit la modul cel serios nu trebuie înjunghiată pe la spate. Nu te-am înţeles la faza cu avortul, dar dacă ce mi-ai spus a fost real acel copil era şi al meu, iar asta m-a făcut să-mi pierd capul. În plus, ştii că la toate problemele pe care ţi le-am rezolvat am făcut aşa pentru că mie mi-a păsat cu adevărat de tine. şi, după cum ştii, au fost multe. La fel de reale cum pe 16 februarie am petrecut acea noapte nebună în camera ta. Îmi pare rău că nu te-am văzut la spectacolul meu, să nu crezi că nu te-am băgat în seamă intenţionat. Şi despre ce dracu’ vorbeşti când spui că ţi-ai tăia venele dacă eu cu ai tăi nu vom fi în relaţii mai bune, iar eu nu voi fi din nou împreună cu tine, măcar amici. Cred că asta e o prostie şi ar trebui să te maturizezi un pic, ce naiba!, tu chiar n-ai deloc puţin caracter! Chestia asta îmi produce milă, dar în acelaşi timp şi un sentiment de res-pingere, de scârbă. Poate dacă lucrurile ar fi stat altfel, am fi fost doi sau poate că asta a făcut să stăm împreună atâţia ani. Şi aşa ţi-am mai răspuns la întrebare. Amici … în nici un caz nu! pentru că ai tăi nu vor ezita din nou să te uziteze drept un mijloc de răzbunare! Cred că ai nişte probleme, Alex, şi ţi-ar trebui ceva consiliere, să te ajute să te co-bori de pe pereţi când ai atacuri de panică! Iar prostia aia cu noi împreună m-a făcut să îmi doresc să nu ne mai întâlnim, chiar dacă ţi-am promis că atunci când o să mă suni, o să te sun şi eu. Şi atunci când vrei vrea să vin, voi veni! Cât despre ameninţă-rile Iuliei şi Anei, cred că aveţi nevoie de nişte calmante. Chiar credeţi că îmi va fi frică? Mă faceţi să râd! Chiar cred că tu şi noul tău prieten aveţi nevoie unul de celălalt, or poate el ar trebuie să te trateze mai bine! vezi, încă un motiv pentru care noi nu vom mai fi vreodată doi, plus: eu nu iubesc pe juma’! şi chiar de te-ai cuplat cu el de gura a lor tăi şi ale colegelor de came-ră, asta nu e scuză! Sper că citeşti această scrisoare, sper să ajungă la timp, înainte să te răneşti singură. Cred că începi să zâmbeşti forţat! Dacă te-ai relaxa un pic, mă bucur că te-am făcut fericită, dar, Alex, încearcă să înţelegi: te vreau ca un fan cititor, dar nu vreau să faci ceva prostesc (referitor la faptul că ţi-ai tăia venele doar ca să te răzbuni!). am văzut o chestie live, care m-a speriat, acum două săptămâni în Bucureşti: una era însărcinată şi i-a promis fostului iubit (care avea de gând să recunoască copilul) că se va răzbuna pe el, iar ea a găsit de cuviinţă că dacă se va sinucide şi va ucide şi fătul se va răzbuna pe el. şi astfel, s-a aruncat de la etajul 10 al unui bloc şi a murit, şi a ucis şi copilul. Sper că citeşti această scrisoare, sper să ajungă la timp, înainte să te răneşti singură.

Pinguinul divorţat

pasarila s-a ridicat la cer

2010-01-26T01:06:00.000-08:00

A fost cel mai bun, in handbal. In viata – la fel. A fost un om bun. A invins moartea, odata, in trecut. Cand a inmuiat lama taioasa a cutitului. Acum vreo patru ani. Sambata soarta nu i-a mai facut cu ochiul. Lama cutitului a devenit mai dura ca otelul. Ca piatra. A patruns in el, ca intr-o felie subtire de paine. Zdrobind sperante, vise. Inimi. Lasand in spate doar lacrimi si agonie. A murit precum un caine. Tocmai el. Un om bun, modest. Laudat de oamenii din sport si presa de pe 7 continente, pe buna dreptate. Laudat pentru ce a daruit el. Handbalului. Suporterilor. Vestea ca Marian Cozma, cunoscut si ca Pasarila – masivul Pasarila – nu mai e printre si cu noi a cazut ca un trasnet peste foile jurnalistilor. Peste sufletele celor care l-au cunoscut prea putin – cazul meu, prea mult. Sau deloc. Vantul a suflat puternic in lumanarea sa si a stins flacara. S-a lasat intuneric. Pasarila s-a vazut nevoit sa se indrepte spre un alt loc. In care este lumina. O lumina divina. Asa ca Pasarila a prins aripi. Si s-a inaltat spre cer.

Bogdan Barbieru

PS: Modul in care a pierit un mare sportiv e dureros. Mai dureros e ca Marian Cozma isi iubea tara. Si a sfarsit printre straini. Sfasiat de lama prea ascutita a unui cutit. Condoleante familie si celor apropriati. Sa-I fie tarana usoara. Dumnezeu sa-l ierte.

dintr-o carte scrisa de je

2010-01-26T01:04:00.000-08:00

- daca toti am fi ochi pentru ochi, atunci lumea ar trebui sa fie oarba; – am o lume a mea ascunsa, o America, ce nu cred ca va fi aflata vreodata; – lacrimile, de multe ori, pot fi doar minciuni lichide; – eu sunt altcineva; – sunt genial, dar nu pot sa ma descriu, pentru ca in fiecare zi ma reinventez, – nu imi plac comportamentele miliardarilor, dar nu ma supar daca sunt eu unul dintre ei; – cateodata dorm pentru ca somnul e bun, moartea e buna daca o privesti ca pe o eliberare, insa cred ca daca nu ma nasteam lumea era mai saraca fara mine. – singurii mei prieteni – de fapt, majoritatea dintre ei – azi sunt morti. Eminescu, Labis, Bacovia. – am fost tradat, umilit, inselat de catre singura persoana pe care am iubit-o mai mult decat viata mea. iubind, am primit la schimb durere, iar tradarea si umilinta pot duce la vioelnta si moarte. culese din cartea “In amintirea suferintei”, autor Bogdan Barbieru

ziaristul gura mare (guest post)

2010-01-26T01:03:00.002-08:00

invitata special: iulia ciobanu care spune

Pe Bogdan Ioan Barbieru, pe numele sau real, l-am cunoscut in urma cu doi ani, intr-un autocar ce pleca din Ploiesti spre manastirile din Moldova. Un tip slab, cu un par negru des si lucios, cu ochi caprui atat de patrunzatori incat risti sa ii privesti minute bune, ca idiotul sau idioata la poarta noua. Cum am facut eu. Prima impresie: un tip sigur pe el, dur, plimbaret si care n-are ce face cu banii. Dupa cateva zile si zeci de manastiri vizitate am ajuns sa-l cunosc mai bine, sa-l observ in mai multe ipostaze si sa realizez ca aparentele inseala. In realitate e un tip modest, sigur pe el si care e un tanar cu vise si sperante, de 21 de ani. Mai mic decat mine cu 3 ani. L-am cunoscut si desi era mai mic decat mine cu trei ani asta nu m-a impiedicat sa ma arunc in bratele lui. El … m-a primit, insa inima ii era data altcuiva. Doar ca tipa nu merita atentia lui. Cu toate ca a reusit sa se impace cu tipa.

Ii place adevarul si nu se teme sa-l spuna sau sa il accepte, chiar daca uneori poate provoca pagube. Materiale sau spirituale, sentimentale. Nu-I place sa se ascunda in spatele oglinzii sau, cum zice el, “nu detine masti ocazionale pentru purtare”. Atunci cand se enerveaza – foarte rar, in cazul lui – are o gura mare, stie ca o vorba poate provoca mai mult rau decat o lovitura. Si se foloseste din plin de acest aspect.

Ce I se poate reprosa: are un instinct ocrotitor prea dezvoltat, incat cand cineva la care tine pateste ceva intervine dur de multe ori. Si ca ii lipseste norocul. Si a doua sansa.

Dincolo de imaginea de dur sau justitiar, se ascunde bunatate, dorinta de a ii ajuta pe cei pe care ii iubeste. Ascunde un suflet de aur, care iubeste sincer.

serb, de-ai fi avut inca o inima

2010-01-26T01:03:00.001-08:00

Miercuri, 8 octombrie 2008. O veste rea a cazut ca un traznet si o lacrima ca un tsunami pe foaia sufletului meu. Serban nu mai este. A avut un accident de masina in urma caruia a intrat in coma, iar inima n-a mai tinut cu el, cu fata caruia i-o daruise. L-a lasat. L-a trimis dincolo de noi. Dincolo de moarte.

Tristete. Apatie. Deznadejde. Durere. Lacrimi. Refuz sa ma impac cu gandul si inca te mai astept sa revii in Brasov, locul in care reveneai mereu cu drag, sa mergem colea-n … barul ala, unde ne prindeau diminetile. De ce in plina floarea a varstei suntem datori vanduti mortii? De ce n-ai avut tu, prietene, o inima in plus, o inima precum cele ce le faceai din petale in fata casei tale ca sa iti arati dragostea fata de jumatatea ta? Cu care pana si visele le imparteai pe din doua. Si ii ofereai totul! De ce?

Ti-o fi fost acea clipa fatidica ultima palpaire la ultima picatura de ceara din lumanarea vietii?! Scriai rar, dar ce frumos creionai versul!, si-I detesta-I pe toti care stricau limba romana si iti juigneau patria ta, Romania. Ce dor ai avut tu in suflet cat timp ai fost in Madrid si te-ai intors prietene – corcitura de muntean cu moldovean, cum te descriai –, te-ai intors ca iti iubeai tara cum putini o mai fac azi si cu o iubire cum putini o pot intelege, iar tara asta te-a trimis dincolo, poate intr-o lume mai buna!

Tristete. Apatie. Deznadejde. Durere. Lacrimi. Si o lume mai saraca prin pierderea unei inimi in care satruia bunatate, cinste, onestitate si iubirea pentru aproape. Un OM printre oameni ce cu greu se pot numi oameni. Un OM pentru oameni. Cand ne-am luat la revedere pentru ultima data de la tine, cand a fost sa fie ultima data in care te-om mai vede, cand te-am rugat ca de acolo, de sus, de printre nori, sa mai arunci si inspre noi cu raze de soare si bunatate, afara era ger, vant si norii intristati parca spuneau: “ingerilor, smulgeti aripile acestui suflet”. Nu era de mirare, caci sigur tu ai mai fi vrut sa mai ramai alaturi de noi, sotie, copil, prieteni, sa apuci 100 de ierni, nu 25 la cate ai avut dreptul tu, pritene fara masca. De-ai fi avut tu o masca, in spatele careia sa te ascunzi, poate ai fi fentat moartea. Dar tu ai ales sa fii OM, sa nu injunghii pe la spate, sa nu iti exersezi atitudinea in oglinda. Ramane o lume mai saraca.

De-ai fi vazut tu, de acolo, de sus, cum in cimitir cand preotii cantau “Vesnica Pomenire”, noi, baietii tai – cum ne spuneai, cu noduri in gat si inecati in lacrimi, ne-am asezat in genunchi si am aprins cu totii cate-o lumanare site cantam si noi printre lacrimi cu preotii.

Nu, nu ai cum! Tu nu esti mort! Vei fi mereu viu in noi prin sufletele noastre unde vei fi mereu. Vei fi mereu cu noi cand noaptea in jurul focului vom inchina un pahar de vin – din cel de Tohani, cum iti placea tie – vom inchina si pentru tine. Alaturi de noi vei fi mereu, din ceruri, nu de pe pamant.

Si daca ai ajuns intr-o lume mai buna, spune tu lor, lor … lui Lavi, Dani si scumpei mele Bunici, ca imi lipsesc, iar dorul imi sfasie sufletul si mai spunei lui Buni’ ca nimeni nu imi mai canta azi “Ionel, Ionelule”. In suflet o mai aud cantand cand linistea patrunde in sufletul meu zbuciumat.

Noi, noi mai stam pe aici, mai trecem pe drumuri cu trandafiri sau spini, si-apoi venim sa ne intalnim cu totii, la niste recitaluri de poezii si cantece in fata unui foc. Ca pan’ la urma toti ne trezim cu o cruce la cap ingropati!

Nu, nu o sa-ti spun “odihneste-te inpace”. Tu nu esti mort. Esti doar plecat … ai grija de tine prietene cand le canti ingerilor ca s-ar putea sa fie gelosi si sa te arunce inapoi in aceasta lume inveninata. Prin frumusetile pamantului romanesc pe care tu le-ai iubit cu o iubire greu de inteles, sufletul tau a gasit calea spre rai …

Al tau prieten, Bogdan

in memoriam ei

2010-01-26T00:49:00.000-08:00

“unde este, moarte, biruinta? Unde este spinul tau?”

Adanc zbuciumat de durere, de sentimente ciudate, ce nu pot sa le definesc. Da …, cam asa as fi inceput sa-ti scriu de ti-as fi scris in urma cu 4-5 ani. Dar n-am avut curaj, cred. Sau n-am stiut ce sa iti spun. Nu stiu … nu prea am idee de ce nu ti-am mai scris …

5 ani si ceva. De cand ai ales sau ti-a fost dat sa fii dincolo de nori, sa fii o stea printre stele asa cum ti-ai dorit. N-am mai dat pe la al tau mormant din februarie. Nu am mai vorbit cu tine de atunci. Stii, poate parea absurd, dar uneori am impresia ca tu chiar ma auzi si mai vezi cand vorbesc cu sau despre tine. Ce fraier … am fost ca nu ti-am spus ce-I in mine. Stii din februarie pana acum s-au schimbat multe …suntem bine cu toti, doar ca inca traim in speranta ca intr-o zi ne vom revedea … asta cred ca pentru inca ne lipsesti … mie enorm.

Azi ai fi avut si tu … 23 de ani …, poate sotie, poate si copil …

Cum ti-am zis, p-aci si bune, si frumoase, si lacrimi intristate. In ultima vreme, mai rar zambete … Marius s-a intors in tara, Dennis s-a casatorit in vara lui ’08, verisoara ta s-a ingajat, in cele din urma, ca director executiv si in curand va avea un bebel, Mary s-a intors la ai ei – nici ea n-a prea avut noroc in dragoste, “Scarface” a ajuns la “fier” dupa ce a caftit un politist, iar Varu’: in continuare acelasi calm procuror. Cam astea au loc pe-aici. Ah! … Eu? M-am despartit de Alexandra si oarecum incep sa ma bucur, dar n-am apucat sa ii spun de ce nu i-am daruit niciodata trandafiri rosii din sutele de trandafiri ce i-am dat, cu Andra am dat-o rau in bara …, deci, acum sunt solo, “suflet far’depereche” …
As vrea sa te intreb ce e pe acolo, pe sus … dar stiu ca nu o sa raspunzi. Poate e ceva prostec, dar uneori te simt … iti mai amintesti …?…

Ea era Ceamaifrumoasa
Eu am fost celmainebun
Si astazi iata cum apun:
Suflet sange spaima joasa –
Ea era Ceamaifrumoasa

Eu am fost Celmainebun
In genunchi rugam o piatra
Inima-mi murea curata
Si-astazi iata cum apun –
Eu am fost Celmainebun

Iata astazi cum apun –
Cine o sa-mi mai planga oare
Ochi caprui de cer odoare
Peste mine lin rasun’ –
Iata astazi cum apun

Suflet sange spaima joasa
m-au purtat prin cer prin iad
si-acum clipele ma scad
sange spaima joasa –
ea era Ceamai frumoasa

PS: O sa vin sa iti mai aduc niste trandafiri rosii … stiu ca iti placea tare mult … Eu mai stau pe aici si-apoi vin sa te vad.
De la o vreme drumurile duc spre cimitire tot mai des …

hobbitia land

Suprimarea marilor cotidiene româneşti interbelice

Se cauta colaboratori pentru o revista pentru femei

m-am mutat

Iubirea e pe 24 februarie - un nou proiect Dale Coolturale

3. Povesti, persoane care predau lectii de viata

De ce refuz sa particip la concursuri literare?

fa bani din blog (2) >>metoda Promote Burner

blogurile luciei, un soi de prostie a la meir

Amour de Jour. Povestea unui zambet gri (ep.3)

fa bani din blog (1)

leapsa scurta

Nu rata! In curand sfaturi si cum se face bani din blog

apel umanitar

Romania Ta - o noua televiziune

cand obtuzitatea si cretinismul sunt de fapt retardisme

Bomba chimică de la Sulina

Amour de Jour. Povestea unui zambet gri (ep.2)

Despre aurolaci cu doi tati, doar de bine ... (1)

In curand, 3 ziare noi

“Paradisul” născut dintr-un dezastru natural

Scandal in reteaua literara sau cum din deget futi o mana!

cand vezi dublu

Amour de Jour. Povestea unui zambet (Prima parte)

amintiti-va ca un cretin nu poate dormi noaptea daca nu ma injura

EVZ, stiri in reluare

urmatorul consilier a lui Sebi Vladescu

casa de pe riverton

Barajul de la Siriu şi Lacul Vulturilor

Sa moara mie - super status de messenger

O analiza a ze listului

Inca un ziar care sufera de pe urma crizei

Paris Hilton acuzata de viol

leapsa cu scurtaturi

Vanzarile la telefoane in scadere

Lingaii nastasieni si-au tras blog

raperul cu consilierul musical

Noul trend 2010: sa futem portocalii prin violetul prostanac

Nominalizarile mele pentru cele mai bune bloguri din 2009

talentul care a murit speranta

“Amour de jour . Zambete gri” – un proiect inedit

V-am promis, asta primiti! Din categoria bloggeri de cacat azi: belle de jour – falsitate din parcul de langa mall

La romani, cretinismul merge mana in mana cu geoana si udrea, iar prosteala cu jalba la minister

“Stapanesti mai bine ca mine cuvintele”, spune oana Stoica Mujea. Partea a III-a a interviului

In curand Avatar 2. Finaly: dupa a treia incercare am vazut si eu Avatar – the movie, nu avatarul de la blog.

Oana Stoica Mujea: “i-am adorat pe elfii lui Tolkien şi i-am vrut şi eu pe ai mei”. (II)

Interviu cu scriitoarea Oana Stoica Mujea. prima parte

evanghelia, simbolul costinestiului

Despre trei harfe – bune de pus ca toc la pantofi si ceva despre avatar

in curand o campanie naspa ce se va lasa cu blesteme. sau biletele de dragoste

1. Lista Scriitorimii

Lista Bloggerilor

Inca un ziar inchis. Atac Frontal. De ce si cum

În atenţia lui Antonescu, Oprescu, Geoană, Potâr-că, Nati Meir (care au pierdut alegerile) şi a lui Băsescu (care a castigat alegerile): Reţeta pentru

scrisoarea unui tata

dinastia spagilor

Cu nasu-n carte: O REGINĂ CA PHOENIX

Exclusiv: Dorinţele de Crăciun a noilor miniştri. extraBonus: cele ale lui Geoană, Vântu, Patriciu, Crin, Băsescu

Trădarea băsesciană şi portocalie în ţara lu’ dl. Fraudescu

Jurnalul unui gripat AH1N1* Sub teroarea AH1N1*Episodul 4*

Băsescu iar a jignit românii – un fleac. De ce e bine renumararea voturilor. O altă analiză impertinentă

scenarii in ciorna : lupta pierduta

poemul singuratatii

Marea dezbatere si moaca Elenei. O analiza impertinenta şi unică

*Episodul trei* Jurnalul unui gripat AH1N1* Sub teroarea AH1N1*

in premiera. meciul de box badea vs. basescu

Evenimentul care l-a luat “Curentul” după un “Atac la persoană”

Jurnalul unui gripat AH1N1 *episodul 2*AH1N1 – începuturi*

Jurnalul unui gripat AH1N1 (*episodul I) *AH1N1 – începuturi

Băse dă cu eroii de asfalt şi cu stele-n trădători.

de ce nu votez

Muraru Sandu – încă un infractor deghizat în poliţist (pe scurt, să nu fac serial)

ganduri nocturne 1

ruga, puiule demon

dragobetele si puiu

fragmente din jurnalul unui detinut

Jurnalul unui detinut/ azi, 14 iulie

Azi, 16 iulie 2008, ora 18:00 //Jurnalul unui detinut

cum un securist se da jmeker cu politistii. pe care ii foloseste la intimidare

caracterizare

Jurnalul unui gripat AH1N1* Sub teroarea AH1N1Episodul 4

Episodul trei Jurnalul unui gripat AH1N1* Sub teroarea AH1N1*

Jurnalul unui gripat AH1N1 episodul 2AH1N1 – începuturi*

Jurnalul unui gripat AH1N1 (episodul I) AH1N1 – începuturi