23 septembrie 2010
19 septembrie 2010
14 februarie 2010
13 februarie 2010
Iubirea e pe 24 februarie - un nou proiect Dale Coolturale
Eu, unul, nu sunt cine stie ce patriot, in sensul ca imi iubesc tara mai putin decat familia si prietenii mei buni. Desi sunt deschis la tot ceea ce e nou, in anumite privinte sunt mai conservator. Adica, sunt conservator in privinta obiceelor, traditiilor si mi se pare de prost gust celebrarea, excesiva si denaturata de la sensul real, a unor "importuri", care devin kitsch. De exemplu, Valentine's Day. Aceasta are un sens nobil - preamarirea iubirii, dar a devenit un kitsch cu scop material. Dragobetele, echivalentul mioritic al Valentine's Day, incepe sa fie dat uitarii. Si la fel si obiceiurile de Dragobete, superbe, care se aveau loc pentru celebrarea amorului. Ca o tentativa de a elogia dragostea pura in stilul pur romanesc, in calitate de fondator al proiectului Dale Coolturale, am luat decizia de a initia un proiect intitulat "iubirea e pe 24 februarie". Proiectul consta in publicarea, pe blogul Dale Coolturale, a mai multor poezii/proze scurte care sa aibe ca tema iubirea si/sau dragobetele (prin care sa aratm traditii, etc). Doua din creatiile publicate pana pe 24 februarie vor fi premiate cu o carte (la alegere din mai multe). Creatiile dvs. se vor publica pana anul viitor si am obtinut o promisiune din partea unei edituri ca in 2011, pe 24 februarie, va avea loc o lansare de carte- "Iubirea e pe 24 februarie". Cartea va contine intre 60-70 de creatii (proza si poezie), care vor fi selectionate de catre un juriu. Atentie unui autor ii va fi aleasa o singura creatie, chiar daca pe blog vor aparea mai multe. Asa ca daca vreti sa va alaturati proiectului scrieti-mi pe adresa mail bogdanb.pingu@gmail.com . Atentie!Textele trebuie sa fie scrise cu diacritice si trimise in format word. Creatiile se vor publica pana pe 10 ianuarie 2011. Cei care detin site/blog vor trebui sa afisese pe blogul lor un link si unul din bannerele de promovare a proiectului de mai jos ...
dimensiuni 250x45
dimensiune 125x125
dimensiuni 250x45
dimensiune 125x125
12 februarie 2010
3. Povesti, persoane care predau lectii de viata
In vreme ce unele persoane se dau mari demagogi si ne sfatuiesc in neroziile lor, alte persoane simple predau adevarate lectii de viata prin fapte, prin ceea ce fac si prin modul cum raspund cumplitelor lovituri "destinice". Persoane care au inteles cu adevarat verbul a face, care incearca sa ignore rautatea si sa ofere bunatatea celor din jur. Persoane simple care pot fi un model de viata.
Diana Cozma. Numele nu va spune nimic. Diana Cozma e mama lui Rares Alexandru, o frumusete de copil, de niciun an, care necesita un tratament in strainatate din cauza unui chist(din cate stiu operatia inca nu s-a realizat, ci urmeaza). In afara, mai exact Germania, pentru ca sistemul sanitar romanesc e praf. Disperati si neavand resursele finaciare, parintii au deschis un blog. Altii, printre care si eu, am scris despre caz. In cele din urma suma necesara a fost stransa. Chiar s-au adunat mai multi bani. Raul, un bebe de aceeasi varsta cu Rares, este unul dintre copiii gravi bolnavi. Parintii lui au obtinut formularul e112 pentru tratament in afara dar nu era de ajuns. Au primit restul banilor de la parintii lui Rares, pentru care oamenii donasera mai mult decat suma necesara. Prima poveste, prima lectie de viata.
Adriana. Multi o cunosc prin intermediul blogului "Ai suflet bun", putini stiu povestea ei de viata. Adriana este o tanara care lasa faptele sa vorbeasca. Are o ruda paralizata pe care o ingrijeste. Desi nu este bogata, ajuta persoanele grav bolnave. Le viziteaza in spital, isi rupe de la gura si le duce lor alimente si alte produse. In timp ce altii arunca cu bani prin cluburi. A doua poveste, a doua lectie de viata.
Cosmina. Azi ne priveste de undeva dintre nori. A luptat asa de frumos impotriva nemernicii de leucemie. Cosmina ne-a aratat cum sa zambim, ne-a invatat cum sa redam speranta. Si ne-a unit pe multi prin suferinta ei. Plecata la Dreapta Tatalui la doar 15 ani, Cosmina ne-a predat o lectie despre cum trebuie sa traiesti viata, chiar si atunci cand esti la un pas de moarte. Iti multumim Cosmina si iarta-ne ca nu am fost in stare sa facem mai mult pentru tine.
***Am evitat sa folosesc cuvinte alese sau sa trag concluzii pentru a va reda voua aceasta optiune. Stiu doar ca aceste persoane merita atentia noastra, macar pentru cateva secunde. A le privi si a lua de la ele ce e mai bun. Si a darui.
PS: Am rugat 10 persoane sa scrie (sau sa dea un copy/paste) despre cazul Ioanei. Din 10 doar patru au raspuns pozitiv. Restul de 6 nu au dat macar un raspuns, dar aveau banner cu noua senzatie de pe net in materie de campanii umanitare. Am demonstrat, involuntar, cum posteaza unii bannere doar pentru ca ei considera ca e cool si va impresiona cititorii. Un fel de advertising misogin si idiot. Intre cei 6 si cei despre care am scris mai sus (plus altii ca D. santimbreanu, Isabela Iscru, Zinca beiu, fetele de la "Salveaza vieti") e o mare diferenta. Unii o fac din falsitate, altii scriem pentru ca ne pasa.
Diana Cozma. Numele nu va spune nimic. Diana Cozma e mama lui Rares Alexandru, o frumusete de copil, de niciun an, care necesita un tratament in strainatate din cauza unui chist(din cate stiu operatia inca nu s-a realizat, ci urmeaza). In afara, mai exact Germania, pentru ca sistemul sanitar romanesc e praf. Disperati si neavand resursele finaciare, parintii au deschis un blog. Altii, printre care si eu, am scris despre caz. In cele din urma suma necesara a fost stransa. Chiar s-au adunat mai multi bani. Raul, un bebe de aceeasi varsta cu Rares, este unul dintre copiii gravi bolnavi. Parintii lui au obtinut formularul e112 pentru tratament in afara dar nu era de ajuns. Au primit restul banilor de la parintii lui Rares, pentru care oamenii donasera mai mult decat suma necesara. Prima poveste, prima lectie de viata.
Adriana. Multi o cunosc prin intermediul blogului "Ai suflet bun", putini stiu povestea ei de viata. Adriana este o tanara care lasa faptele sa vorbeasca. Are o ruda paralizata pe care o ingrijeste. Desi nu este bogata, ajuta persoanele grav bolnave. Le viziteaza in spital, isi rupe de la gura si le duce lor alimente si alte produse. In timp ce altii arunca cu bani prin cluburi. A doua poveste, a doua lectie de viata.
Cosmina. Azi ne priveste de undeva dintre nori. A luptat asa de frumos impotriva nemernicii de leucemie. Cosmina ne-a aratat cum sa zambim, ne-a invatat cum sa redam speranta. Si ne-a unit pe multi prin suferinta ei. Plecata la Dreapta Tatalui la doar 15 ani, Cosmina ne-a predat o lectie despre cum trebuie sa traiesti viata, chiar si atunci cand esti la un pas de moarte. Iti multumim Cosmina si iarta-ne ca nu am fost in stare sa facem mai mult pentru tine.
***Am evitat sa folosesc cuvinte alese sau sa trag concluzii pentru a va reda voua aceasta optiune. Stiu doar ca aceste persoane merita atentia noastra, macar pentru cateva secunde. A le privi si a lua de la ele ce e mai bun. Si a darui.
PS: Am rugat 10 persoane sa scrie (sau sa dea un copy/paste) despre cazul Ioanei. Din 10 doar patru au raspuns pozitiv. Restul de 6 nu au dat macar un raspuns, dar aveau banner cu noua senzatie de pe net in materie de campanii umanitare. Am demonstrat, involuntar, cum posteaza unii bannere doar pentru ca ei considera ca e cool si va impresiona cititorii. Un fel de advertising misogin si idiot. Intre cei 6 si cei despre care am scris mai sus (plus altii ca D. santimbreanu, Isabela Iscru, Zinca beiu, fetele de la "Salveaza vieti") e o mare diferenta. Unii o fac din falsitate, altii scriem pentru ca ne pasa.
De ce refuz sa particip la concursuri literare?
Pentru ca e optiunea mea in primul rand. In al doilea rand, consider ca nu e relevant si nici nu iti va spune cat de bun/a esti ca scriitor/scriitoare un premiu castigat. Asta ti-o arata de obicei cititorii. Inainte sa redau si un al treilea motiv, acum trecem la o mica poveste.
In urma cu 7 ani, am participat la un concurs de poezie, cu o poezie slaba - la nivel calitativ, dar avea avantajul ca nu era despre iubire - la fel ca restul poeziilor. Nu am castigat, am iesit pe locul trei. De ce? Simplu, primul loc era acontat deja de copilul unuia dintre sponsori, care a dat bani tocmai ca sa castige progenitura. Al doilea loc a fost castigat de altcineva care avea ca prieten bun pe cineva in juriu, iar asta a facut lobby pentru el si a fortat urcarea pe podium. La randul meu, in juriu se afla un nene care m-a saltat si pe mine cu doua-trei locuri.
PS: ca tot scriu despre concursuri! Cat de dobitoc/prostanac/incapabil de a gandi e sa spui ca v. ciutacu e critic literar? Si cat de mult te duce capul, ca membru al unui juriu, sa confirmi (nominalizezi) ca ciutacu e critic literar?! Intreb, stiu ca nu primesc raspuns ...
fa bani din blog (2) >>metoda Promote Burner
"Promote burner" este o retea de publicitate simpla, eficienta si la care merita sa te inscrii din cauza ca plata se face lunar si nu exista praguri de genul "plata de face la minim 5 dolari castigati". Chiar si la 0.01 centi vor plati. Insa pentru a te inscrie la ei trebuie sa ai un cont paypal, pentru ca aceasta este singura metoda de plata pe care o folosesc.
pentru a va inscrie click aici
11 februarie 2010
blogurile luciei, un soi de prostie a la meir
Intr-o dimineata, cu frunte pline de sudori si cu o pasiune nestavilita pentru violetul aliodorean, doamna L. se trezi ingandurata si vazu cifrele asupra unei carti vandute. Slab domne, cum nu stie lumea ca je mai scris-am o carticica?! No way. Si asa, intr-un clipa de profunzime perpetua, un neuron mai maricel se trezi si el din somn si isi spuse: hai sa face eu la mine pe bloc, ptiu, pe blog un concurs ca sa atrag tot mai multi sa vada macar coperta cartii si ce mare autoare e femeie din moa. Asa ca trage o enjuratura de muma-masii si de plua, deschide compucterilu si se apuca sa screa. Si dai si lumea se stranse ca la circ si dai cu voturi, si dincolo mai cu scuipat si doamna isi scuipa in san (tate?) de bucurie ca avu succes. Si uite asa cretini, incapabele ce este de ei cretini, il fucu (nu fucku!) pe ciutaciume si restul satrei ciutacociene scriitori, analist ... aaa ... critici literari, pe altii ii fu ghine in pele. Si uite asa uimiti de ... rezultate o gasca si a doua satra, si cu moa 25, vota si ei ca doar fu gratis. doar ca stufele je ne pas plue (ce inseamna habar nu am) ... nu le convine si nici macar singurului obez din satra ... asa-zisilor scriitori, mari scriitori, chiar foarte mari scriitori ... maybe, is one exception (cum spunea mr. goe) de prin Pitesti se arata. Din pacate, cifrele la final tot nu aparu.
PS: maine, revin cu un articol mai complet, si cu ceea ce s-a dorit a fi un jalnic pamflet despre oameni cretini si stupizi, care se pretind a fi mari scriitori.
PS: maine, revin cu un articol mai complet, si cu ceea ce s-a dorit a fi un jalnic pamflet despre oameni cretini si stupizi, care se pretind a fi mari scriitori.
Amour de Jour. Povestea unui zambet gri (ep.3)
Un anotimp de saruturi (partea a doua)
continuare de aici
Sambata, 5 iulie '96. Doua saptamani trecute de cand viata mea se transfomase intr-un cosmar greu de imaginat, un cosmar ce ma chinuia psihic. Dorul de parinti si faptul ca ei ma sunau din 3 in 3 zile ma transforma intr-un rebut. Disparuse de pe fata mea ranjetul prostesc, de copil de 14 ani. In schimb, sor-mea, mai mica cu 3 ani, parea fericita. Cel putin mai fericita decat atunci cand se juca in fata blocului. Adusese cu ea tot arsenalul de jucarii iar fetele taranilor erau in al noilea cer. acum aveau si ele papusi cu care sa se joace, chiar daca nu era ale lor. Si asa era inconjurata mereu de cate cineva. Eu? Nu aveam parteneri de joaca. Nu cunosteam pe nimeni. Preferam sa stau toata ziua pe prispa casei, traind o iluzie infecta ca mama cu tata sunt in dreapta mea. Manat de dor, ma trezeam de multe ori in fata garii asteptand trenurile sa soseasca. cred ca ala era singurul drum din sat pe care il stiam, atunci. Plecam de fiecarer data dezamagit. Ei nu mai veneau ...
Scenariu asta se repeta zilnic, pana intr-o zi cand ...
Scenariu asta se repeta zilnic, pana intr-o zi cand ...
- va urma-
citeste si ep.2, ep.1 si un proiect inedit fa bani din blog (1)
Multi incepem sa bloguim din placere, dar la un moment dat ne gandim cum castiga altii bani. Si te intrebi, eu de ce nu as putea?. Ba poti, chiar daca nu prin reclama directa, prin plata pentru afisarea unui banner. in schimb, sunt atatea metode de a castiga bani prin sistemele de afiliere ... incat la un trafic bun poti castiga destul de bine. Nu suficient ca sa traiesti din blogging (aici eu propun un serviciu, totusi, si blogul sa ramana un hobby), dar si asa nu strica ceva in plus. De-a lungul si de-a latul, o sa incep un SERIAL in care voi scrie cum poti castiga bani ...
Azi voi vorbi despre sistemul de afiliere al celor de la provident. Acestia efectueaza plata prin metoda paypal si tocmai de acceea e bine sa aveti un asemenea cont. Fiindca precum provident mai sunt si altii. Dar cum functioneaza sistemul de afiliere al celor de la provident? Simplu, completezi un formular si in scurt timp vei fi acceptat. Afisezi bannerele lor pe situl tau si apoi la fiecare imprumut pe care il face cineva dand click pe bannerul/linkul de pe situl tau primesti 21 de lei(cel care face imprumut completeaza un formular) . Eu l-am incercat o luna, cu ceva timp in urma si a mers. intr-o luna am scos un milion (sper ca nu citeste fiscul!). Pentru a completa respectivul formular click aici . Va urma
Azi voi vorbi despre sistemul de afiliere al celor de la provident. Acestia efectueaza plata prin metoda paypal si tocmai de acceea e bine sa aveti un asemenea cont. Fiindca precum provident mai sunt si altii. Dar cum functioneaza sistemul de afiliere al celor de la provident? Simplu, completezi un formular si in scurt timp vei fi acceptat. Afisezi bannerele lor pe situl tau si apoi la fiecare imprumut pe care il face cineva dand click pe bannerul/linkul de pe situl tau primesti 21 de lei(cel care face imprumut completeaza un formular) . Eu l-am incercat o luna, cu ceva timp in urma si a mers. intr-o luna am scos un milion (sper ca nu citeste fiscul!). Pentru a completa respectivul formular click aici . Va urma
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
